Lumea s-a întors cu fundul în sus în întregime. Mă întreb de ceva timp dacă nu cumva în timpul vieții mele am să apuc o schimbare a umanității, sau o distrugere totală a planetei. Acum, citind, am realizat că fiecare generație, fiecare om în parte a simțit sau a crezut că se apropie acest sfârșit al lumii. Ca să nu mai zic că în timpul vieții mele am prins deja sfârșitul lumii de câteva ori.
Nu vreau să știu, spre exemplu ce a fost în mintea oamenilor care au trăit momentele ciumei bubonice, căci lumea trebuie să fi avut cu adevărat miros de apocalipsă. Cu toate acestea, într-o bună zi lucrurile s-au liniștit, brusc. Așa cum a venit, din neant, așa a și plecat. Mărturiile supraviețuitorilor spun că lumea s-a schimbat, dar în bine.
Sigur că putem discuta despre tot soiul de evenimente nefericite, războaie, molime, suferință, sărăcie, neputință, din care omenirea cu siguranță a crezut că nu mai scapă. În minte mai îmi vine dezastrul de la Cernobâl, care a fost în esența lui o apocalipsă. Mă gândesc că descoperirea Americii a fost pentru băștinași o apocalipsă însoțită de boli, violențe și imposibilitatea de a face ceva.
Când bolile, sărăcia și războaiele nu erau suficiente, atunci mirosul de rug încins și țipetele isterice ale oamenilor măcelăriți de popia biserică trebuie să fi fost un altfel de apocalipsă.
Azi omul se mândrește cu inteligența extraordinară la care a ajuns, știință, tehnică, medicină, inteligența artificială, drepturile omului, a copilului, a animalului,a drepturi peste drepturi, căci omenirea a ajuns la acel nivel extraordinar. Deci, omul a făcut tot posibilul să învețe din trecutul său și să încerce să prevină toate acele dezastre care l-au cutremurat. Omul a început să se spele, să fie curat, să prevină boli ți infecții, a început să studieze, beneficiază de un sistem medical care îl ajută să ajungă până o vârstă înaintată. Dacă speranța de viață avea o medie de 30 de ani, acum această cifră este tot mai mare. Da, omul a umblat la multe dintre problemele sale și a avansat.
Dar mă uit un pic la realitatea care mă lovește peste gură zi de zi. Să spunem azi, spre exemplu. Omul modern a încetat să se mai lase condus de practici barbare, cum ar fi de exemplu războiul. A, nu, stai. Am greșit, războiul nu a dispărut încă, se bagă bani grei în armată și arme cu efecte din ce în ce mai mari și mai oribile.
Mai departe, omul a ajuns departe cu medicina, are multe explicații, ciuma se poate rezolva azi din scurt cu o simplă injecție, la fel și alte sute de boli, căci modernitatea a venit cu o droaie de deschideri în acest domeniu. A, nu, stai, cancerul este peste tot și în locuri din lume se moare la fel de mult și la fel de des de aceleași boli ca și în trecut. În plus omul este acum capabil să creeze noi viruși, pe care îi eliberează controlat asupra semenilor săi cu scopul de a testa efecte, sau mai simplu cu scopul de a face bani.
Omul este capabil acum să înțeleagă drepturile copilului, căci este o civilizație avansată care vede că acolo este viitorul ei. A, stai, că nu e chiar așa. În timp ce unii copiii muncesc în condiții mizere pentru a fabrica diverse prostuțe, alții sunt sclavi sexuali abuzați de pedofili a căror drepturi încep să fie foarte frumos prezentate către fraieri. Alte țări cum ar fi România, își bat joc voit de sistemul de învățământ, cu acordul clar al părinților, cu scopul de scoate generații de copilași deprimați, tracasați, obosiți și dornici să se ducă naibii, generații ce sunt simplu de condus.
Omul modern a înțeles că animalul trebuie respectat și că orice individ capabil să facă rău unei ființe lipsite de apărare are niște circuite stricate și se poate întoarce oricând, plin de cruzime, împotriva semenilor săi. A, nu, stai un pic. Nici nu vreau să scriu aici despre ce face omul cu animalul și despre cruzime, abandon și lucruri de genul acesta. Le știe toată lumea.
Bun atunci, să vedem pe unde suntem. Păi, suntem pe nicăieri. Nu, omul modern nu este nici civilizat, nici rafinat și nu are nici una dintre calitățile acestea cu care se laudă. Mai mult de atât, aș nota un lucru care mi se pare esențial. În vechime omul avea ,dacă nu respect, atunci teamă de natură. Vâna să mănânce și să se îmbrace, dar înțelesese că este un parazit al creației, pentru că este dependent de natură. Ei bine, omul modern a uitat și partea asta și a venit însoțit de poluare, de otrăvirea apelor, a aerului, de încălzirea globală și toată teroarea aceasta. Și o altă noutate cu care a venit omul modern este gunoiul, muții din gunoiae, care cel mai probabil ne vor înneca. Dacă râurile au fost roșii de sânge, așa cum spunea textul biblic al apocalipsei, acum este roșu de poluare.
Omul modern a sosit împreună cu acest stupid concept de globalizare, dar care a venit și cu un puternic egoism. Individul, parte din societate, deci, nu mai are responsabilități decât pentru sine. Să îmi fie mie bine, să mi se dea, să mi se facă. Avem doar drepturi și când nu ți se dă ce vrei, e gata circul.
Omul modern este aglomerat și plin de orice, dar atât de singur și atât de prost.
Din știrile zilei avem Franța, țară care este în război cu propriul său popor, din nou. Belgia, țară care este în război cu propriul său popor, din nou. Rusia se ceartă cu Ucraina, două țări făcute de același popor. Este decembrie, plouă. Ieri animalele sălbatice alergau disperate prin Brașov, nu nestingherite, cum spuneau niște articole stupide și banale. Nu, flămânde, speriate, fără casă, căci cu asta a venit omul modern.
În concluzie, povestea asta cu avansatul, da, este adevărată, doar că s-a avansat în distrugeri. Apocalipsă? Da. Din momentul în care a sosit omul. Să fie totuși sfârșitul mai aproape? Poate. Sau poate așa a fost mereu.
