Am văzut lupul

87863462 1119830738360066 6534829346870263808 n - Am văzut lupul

Speranța, ce forță are, incredibil! Să crezi ceva, să îți imaginezi că totul are să fie bine. Omul muritor și neștiutor, mic și sensibil, speră. Zeii știu, iar omul speră. O viață întreagă ca o ruletă imposibil de controlat. Totul sub tutela norocului și a sorții.
Lupul negru își făcea loc prin pădure, călcând ușor peste peticele de zăpadă. Soarele începuse să se nască iar, o sărbătoare fantastică.
– Știai că Soarele este muritor? l-am întrebat pe lup.
A tăcut, așa cum îi era obiceiul. Dar știa, sigur că știa. Ne uitam amândoi către ceruri, cu păsările cântând ori în pădure, ori în mințile noastre, nici mcar nu știu. Cine suntem și mai exact unde mergem? Eu nu știu, poate știe el, însoțitorul meu, poate lupul cel negru știe dar nu vrea să spună. Poate că nu este treaba lui să spună.
Miroase viața a curat și a raze de soare care străbat murirea. Dacă el poate să strălucească din înaltul cerului, dacă el se poate bate cu dispariția care într-o zi, pe neașteptate, îl va lovi, dacă poate trăi într-un pact cu întunericul atât de necesar, poate că putem și noi. Poate. Pecetea unui muritor.
Lupul nu vrea să îmi spună nimic. Stă doar și mă privește, are ochii de culoarea luminii și blana împrumutată de la noapte. Nu m-am temut de el nici atunci când alții mi-au spus că este emisarul răului și nici atunci când am crezut că este moartea.
Azi m-am obișnuit să apară și să dispară după bunul său plac. Am înțeles că este acolo și nu mă mai tem de dispariția lui. Azi a venit cu Primăvara și cuferele ei pline cu viață. Azi este semnul ei, iar eu accept învoiala venită de nicăieri. Ne uităm la pădure.
– Mi-a mai trecut un an, lupule, îi spun.
Respirația lui este fierbinte, iar blana se mișcă ușor. Îi place, știu că îi place să simtă vântul cum îl descântă. Îmi place și mie. Iar acum are miros de flori, de luptători, de culoare și de soare. Vestitorii vieții.
– Dar ce mă fac eu cu Timpul, Lupule? Ce să mă fac?
Aproape că mi-a zâmbit căci l-a auzit pe Vânt când mi-a răspuns:
– Dă Timpul Pădurii, căci ea va ști ce să facă cu el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *