Am hotărât să acord mai multă atenție peisajelor autohtone, să încerc cât mai multe excursii în zonele noastre extrem de frumoase. Sunt atâtea lucruri frumoase și interesante de văzut… Am început ușor, ușor și sper să avansez. Nu ține doar de mine, trebuie să mă lase și pandemia, dar cu răbdare le facem. Articolele se vor găsi sub denumirea #lapasînRomânia
Am început cu Valea Buzăului, o minunăție de loc, o toamnă de vis. Articolul se găsește aici: https://slashacudetoate.eu/valea-buzaului-cu-zimbrii-si-cascade. Mai departe am vizitat abația cisterciană de la Cârța, județul Sibiu. Trebuie să recunosc că a fost o excursie minunată și m-am simțit tare bine.
Să începem cu ceva informații despre cistercieni, ordin de călugări fondat în 1098 în Burgundia, care s-a extins apoi în toată Europa. S-au numit călugării albi, sau călugării țărani, pentru că au trăit din munca lor și aveau un program foarte strict.
Pe teritoriul României de azi au existat două mănăstiri cisterciene, una la Igriș, județul Timiș, fondată în 1179 – unde a funcționat prima bibliotecă de pe teritoriul nostru – și ce-a de-a doua la Cârța, construită în 1202( un an acceptat chiar și în lipsa documentelor).
Ei bine, extrem de interesant, abatele mănăstirii numea preoții și judecătorii din zece localități care aparțineau abației. Extreeem de interesant! Călugării au adus în Transilvania soiuri noi de viță de vie și au introdus rotația culturilor în agricultură. În plus erau și constructori foarte pricepuți. Aparent marea lor problemă a fost legată de faptul că erau supuși papei.
Oficial mănăstirea a fost desființată în 1475 de către regele Matei Corvin, pentru… comportament… să-i zicem desfrânat. Alte guri vorbesc despre motivație pur politică. Cine știe?
Oricum cert este că această construcție a influențat stilul transilvan. Găsim o combinație minunată a stilurilor gotice și romanice, chiar și atât cât a rămas. Casa parohială este una dintre cele mai vechi case locuite din Transilvania, unii spune că este vorba chiar despre cea mai veche. Există și un mic pârâu, despre care legendele spun că nu îngheață niciodată și o moară cu ciocănele.
Curtea bisericii este azi locul de veci a câtorva soldați germani, căzuți în Primul Război Mondial, păziți de statuia lui Roland, simbol al curajului și al libertății. Mormintele sunt frumos îngrijite și mi-au dat senzația de pace. În biserică se țin slujbe pentru comunitatea actuală.
Bineînțeles că sunt o mulțime de legende despre acest loc minunat și despre călugării care au trăit acolo, umblă vorba că încă nu au plecat și cel mai probabil nu vor pleca niciodată. Se mai spune că până și diavolul a fost interesant de locație, așa că a început și el o construcție inversată, nu spre cer, ci spre adâncuri. Dar călugării i-au inundat groapa în care își începuse planul, așa că au ieșit învingători.
Dap, zona este minunată, totul este curat, îngrijit, panouri cu explicații și oameni amabili. Hm… mă gândesc serios să vizitez locul și la iarnă, peisajul trebuie să fie fascinant și trebuie să cercetez dacă într-adevăr pârâul nu îngheață.
O zi minunată, #lapasînRomânia
