Ziua Independenței-9 mai

32130529 2068827196469427 4704653686515695616 n 168x300 - Ziua Independenței-9 mai Nu mai pot să găsesc scuze pentru a nu scrie, căci este o parte atât de importantă pentru mine, încât nu am cuvinte să mă exprim. Toată ziua de azi m-am gândit la momentul meu de acasă, când o să pot fi cu evenimentele mele, cu istoria mea, așa cum o văd, cum o percep, cum o înțeleg, cu colțul meu de realitate unde nu mă împinge nimeni să fiu nici cum.

9 mai, îmi place extrem de mult ziua de azi. Este o zi care marcheză sfârșituri, multe și extrem de importante. Este foarte greu sfârșitul, indiferent despre ce este vorba, pentru că discutăm despre obișnuințe și sunt greu de depășit. Până și durerea devine ceva normal, atunci când ești astfel obișnuit și se poate chiar să îți lipsească. Poți conștientiza că ceva este greșit, că îți face rău, critici, dai din mâini, dai din picioare, dar nu faci nimic să schimbi. Teama de nou este absolut grozavă.

Totuși orice sfârșit înseamnă șansa unui nou început, șansa ca lucrurile să fie mai bune, șansa de a nu mai repeta greșelile trecutului. Este drept că nu există nici o certitudine de reușită, din contră, se poate să fie cu mult mai rău, dar pâna la urmă este șansa noului început și nu trebuie ratată. Am început să cred că universul este la ficare pas lângă noi să ne arate care este calea, trebuie doar să îl ascultăm și desigur să avem atâta curaj.

 

asaltul redutei grivic5a3a 30 august 1877 460x250 300x163 - Ziua Independenței-9 maiSă începem, deci. Am mai tot povestit noi pe aici despre România care lupta alături de Rusia împotriva Imperiului Otoman, cum la început s-a cerut doar acordarea permisului de liberă trecere a armatelor rusești pe teritoriul nostru, dar încet, încet am reușit să ne implicăm militar. Așa că mergem la 9 mai 1877, când domnul Kogălniceanu citește frumoasa noastră declarație de Independență. România Independentă, adică șansa unui nou început, o șansă de care această țară încă nu a profitat, din păcate. Poate mâine, sau poate poimâine, sau poate niciodată.

Azi vânătorii de munte ieșiseră în fața unității lor, frumos, de paradă, cu mânușile albe în mâini, pentru independență poate, sau poate pentru ziua Europei, nu știu, cert este că două bătrâne, senine bietele femei, ședeau jos pe trotuar și așteptau ca să i se facă milă cuiva și de anii lor. Am fost un trecător prin această macabră poveste și nu am făcut decât să îmi rup sufletul pentru sărmanele bătrâne. Mi-a părut rău că nu am închis ochii.

La mulți ani România Independentă!

 

Am mai povestit noi aici și despre un alt mare eveniment și anume al doilea război mondial. Și iată azi că a venit vremea să mergem în anul 1945 și să urmărim sfărșitul său. Deci, Berlin, cartierul general sovietic, Germania își depune capitularea necondiționată, iar acest act este sfărșitul războiului. Este adevărat că Germania a început războiul, Germania l-a încheiat. Discutăm desigur despre un conflict extrem de mare, ce a fost atât demn, curajos, cât și stupid, copilăresc și bineînțeles trădare. Hitler s-a crezut dumnezeu și a fost lăsat să ajungă departe, de ce? Nu am idee. Poate că nu s-a crezut că se va ajunge acolo, sau poate a fost lașitate, sau nu știu. Totuși a făcut fatala greșală de a-și trăda aliatul și chiar de a-l ataca. Cine s-a putut crede Germania când a atacat Rusia și SUA+Europa? Oare este drept că atunci când ajungi prea sus nu mai vezi pe unde calci? Este adevărat că nu mai ești capabil să deschizi urechile în fața adevărului, că devi orb în fața realității. Este oare adevărat, ori este un teatru pe care oamenii ăștia îl joacă? Este doar PR?

 

După cum știți nu merg foarte des în SUA, căci nu mă atrage. Glumesc de multe ori și spun că SUA nu există și așa cum spuneam mai sus, în colțul meu de realitate acest lucru se poate. Pentru că sunt o fericită mai am și alte colțișoare de rai în care mi se permite ca SUA să nu existe și le sunt mereu recunoscătoare prietenilor mei pentru că mă suportă. De data asta, însă accept să existe, căci sunt mult mai mult decât pro această decizie despre care vreau să discut. Mă duc în anul 1960 și spun că SUA este prima țară care declară pilula contraceptivă legală. Mi se pare un pas imens către democrație, către libertate și către modernitate. Este adevărat că pasul acesta a fost făcut mai departe de restul lumii, dar ceea ce mi se pare grotesc este faptul că statul este cel care manipulează această parte a vieții. A manipulat-o foarte mult biserica, o face și acum, chiar dacă și-a pierdut masiv puterea și acum i-a luat locul statul. Comuniștii au zis prea puțini copii, gata contracepția, si e bine de băgat pumnul în gură pentru astfel de încălcări masive ale drepturilor, dar unde sunt azi marile puteri? Nu vede nimeni ce face Polonia? Nu vede nimeni încălcarea masivă a drepturilor? Dar hei, cine știe cât o să îi lăsăm?!

 

Ne auzim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *