[rainmaker_form id=”578″]
Eheee, a sosit toamna, în adevăratul sens al cuvântului. Vremea a început să își modifice comportamentul, iar soarele dogoritor s-a liniștit, doar că diminețile sunt acum mai complicate, căci este întuneric și parcă te trage înapoi la somn, dar hei, până la urmă ne vom obișnui cu noutățile vremii.
Mergem să îl salutăm pe domnul Mihail Kogălniceanu, care se naște în anul 1817, la Iași. Ce să spunem repede: avocat, publicist, om politic, ministru de interne, prim-ministru și multe altele. A fost unul dintre cei mai influenți oameni politici ai generației sale, cu o dragoste către literatură. A pus bazele partidului național liberal. Dacă ar vedea el acum ce a ajuns acest partid…
Mergem să povestim despre progresul lumii noi. La Londra, 1863, intră în funcțiune primul metrou din lume, având o lungime de 6.3km. Tracțiunea acestui metrou se făcea de către o mașinărie de aburi. Poate că azi nu ni se mai pare un lucru atât de extraordinar, dar sunt convinsă că pe vremurile acelea a fost o minune și nimic mai puțin.
1901, SUA se lovește de problema asasinării președintelui William McKinley. Știm că o astfel de discuție este pentru ei aproape tradițională, căci s-au lovit de această problemă în repetate rânduri, înainte și după acest moment.
1940, revenim un pic în țară, unde conduce guvernul militar-legionar al lui Ion Antonescu, iar regele Carol al II-lea abdică. Fiul său, Mihai I preia a doua și ultima oară domnia țării. Din păcate vremurile cât de cât stabile din punct de vedere politic ale primilor doi regi români erau încheiate. Din păcate regele Carol al II-lea, născut și crescut pe teritoriu țării s-a dovedit a fi un român adevărat, prin caracter și comportament.
Mergem în statul nazist al anului 1941, când evreii mai mari de șase ani au fost obligați să poarte câte o insignă galbenă în piept, reprezentând steaua lui David. Din păcate nu sunt convinsă că în zilele noastre mentalitățile s-au schimbat prea mult.
1946, trecem de la un regim extrem la altul și venim în țară unde asistăm la plecarea lui George Enescu și a Mariei Cantacuzino. Exilul unui geniu, deci. Și așa cum ne este obiceiul românesc, alergăm toate personalitățile, mai apoi îi ridicăm în slăvi până nu mai putem. Și nu, nu a fost un obicei al comuniștilor, s-a întâmplat mult înainte și la cum văd treaba, se va mai întâmpla încă mult după.
1955, o ținem în extreme, de data aceasta mergem în Turcia, unde au fost atacați grecii din oraș, 13 oameni au fost uciși, 30 răniți și mii de gospodării și de prăvălii grecești au fost distruse. Ca idee totul a pornit din cauza unor informații greșite, despre care nu se știe dacă au fost scăpate intenționat sau nu. Și anume atacul cu bombă de la consulatul turc din Salonic, atac pentru care mai târziu a fost arestat portarul turc. Se pare că aceste incidente, care au făcut parte din procesul de turcificare a populației de după căderea imperiului, au efectele dorite și anume populația de etnie greacă a părăsit în masă granițele Turciei. De aceea consider istoria ca fiind atât de importantă, pentru că ar trebui să ne deschidă ochii și chiar să ne ajute să luam decizii mai bune pe viitor, pentru a nu face același greșeli. Totuși omenirea obișnuiește să fie persistentă.
O ținem tot așa, anul 1983, URSS recunoaște că a doborât avionul de pasageri KAL-007, linia sud coreană, motivând acest act cu faptul că nu au știut că era vorba despre un avion civil în momentul în care a pătruns în spațiul lor aviatic. Acuma, ce a fost, ce nu a fost, nu am habar și cred că adevărul șade undeva bine îngropat.
1997, prințesa Diana este consdusă pe ultimul drum. Am mai povestit în articolele precedente despre moartea ei și acum înconjurată de mister și de teorii conspiraționiste legate de coroana britanică și de un posibil asasinat al prințesei executat la ordinul…nu se știe exact, gurile rele spun al reginei. Cert este că prințesa fusese extrem de iubită de poporul englez, chiar și după divorțul de prințul moștenitor.
Ne auzim!
