Bun, continuăm Surprizele Zilei, 6 ianuarie, o zi frumoasă de iarnă. Ca idee, așa ar trebui să arate un crăciun și vestitele sărbători de iarnă. De câțiva ani am ajuns la ideea că cei care se află pe rit vechi s-ar putea să fie mai aproape de realitate decât ceilalți. Cel puțin din punct de vedere al vremii. Dar în fine, nu stă la nivelul meu, îmi dau doar cu părerea. Oricum și dacă au ajuns și alții la această concluzie, cred că nu vor recunoaște niciodată.
Să ne vedem de ale noastre. Vreau să încep cu anul 1412, nașterea unui personaj deosebit, Ioana d Arc. Această fată a avut un destin deosebit și a crezut în ea, în Dumnezeu și în Franța. Din păcate atât Dumnezeul ei iubit, cât și țara ei, în frunte cu regele pe care ea, o tarancă, l-a pus pe tron au lăsat-o să moară în chinurile rugului, după ce a fost torturată și violată. Am aici un articol despre ea, căci mereu mi-a fost nespus de dragă https://slashacudetoate.eu/ioana-darc-martirul-ipocriziei .
Vreau să merg în anul 1714 când un inginer englez pe nume Henry Mill a patentat pentru prima oară mașina de scris. O invenție extrem de importantă. Totuși prima mașina de scris comercială s-a patentat abia în anul 1868. Mi-ar plăcea să mergem un pic înapoi în astfel de vremuri, lucrurile păreau a fi mai clare și mai simple.
Mergem în anul 1881, să îi urăm bun venit unui mare poet român, foarte drag inimii mele, domnul Minulescu. Nimic nu este mai plăcut decât să stai în liniște cu poeziile acestui talentat poet și să îți creezi o lume proprie.
Mai departe, avem 1897, nașterea lui Ionel Teodoreanu la Iași. Ei bine, am în fața mea deosebita imagine a copilăriei, avem mirificul La Medeleni. M-aș așeza o vreme și cu aceste imagini, mai ales în momentul în care lumea de afară începe să strângă.
Mergem mai departe în anul 1907 să vedem o minunată doamnă și anume Maria Montessori, care a deschis prima sa școală și grădiniță pentru copii muncitorilor de la Roma. Modelele sale de pedagogie sunt cunoscute și utilizate chiar și în zilele noastre. Totuși aceste modele cer de la pedagogi să fie mai mult decât niște funcționari publici care vin la muncă pentru a lua banii și pentru a se plânge.
Venim în țara anului 1950, când de înființează lagărele de muncă forțată. Acum, cu scopul de a-mi atrage toate înjurăturile posibile, zic că poate nu ar strica ceva muncă și în zilele noastre. Desigur în alte condiții , dar cred că ar fi utile, mai ales pentru cei care nu prea au gustat muncă l viața lor.
1990, în țara noastră este repus în funcție Partidul Național Liberal. Este unul dintre partidele noastre istorice și deși nu sunt mare fan al doctrinei de dreapta, mă uit cu tristețe la ceea ce a ajuns în zilele noastre, la oamenii care nu îi cinstesc numele și care nici măcar nu au auzit vreodată de cuvântul doctrină.
Ce pot spune, este o zi a literaturii române, care mă duce cu gândul la poezie și copilărie.
Seară rurală
Se uită soarele-napoi…
O fi pierdut ceva,
Sau, poate,
Aşteaptă-n deal vreun car cu boi,
Să-l plimbe şi prin alte sate
Cu gospodari şi holde mai bogate?…
În sat la noi,
Biserica, de veche ce era,
În anul când a fost cutremur de pământ
S-a prăbuşit cu turlele-n şosea,
Şi-azi casele – atâta cât mai sunt –
Par jucării
Pentru copii,
Iar plopii – coşuri negre de maşini
Ce-au treierat
Bucatele din sate
Pentru străini…
Prin curţi,
Găinile şi porcii s-au culcat,
Femeile au pus de mămăligă,
Iar oamenii s-au pus la sfat
Cu popa ce-a sosit într-o cotigă
De la oraş,
Unde-a schimbat sedilele de caş
Cu trei duzini de lumânări de ceară,
Că-n cimitir la noi ca-n orice sat,
Sunt îngropaţi şi trei flăcăi, morţi pentru
Ţară.
Dar unde-i soarele din deal?…
Parcă-aşteapta
Pe cineva…
Pesemne, că, gonit de lună,
Şi-a dat cu popa „noapte bună”
Şi-a scăpătat…
Ion Minulescu
