*Ei bine, de data aceasta 5 aprilie 2019, nu este vacanță, dar întâmplarea face că sunt tot acasă cu minunatul animăluț sălbatic. Și de data aceasta vremea este absolut minunată.
*5 aprilie 2018, prima zi din vacanță! Este minunat, cu toate că vremea nu este atât de reușită pe cât mi-aș fi dorit, dar până la urmă este o zi perfectă pentru a petrece timp cu minunatul animăluț sălbatic pe care îl dețin și desigur prietena mea cea mai bună cartea. Până atunci, însă, am zis să mai scriu câte o prostie pe aici.
Începem cu faptul că România sărbătorește azi Ziua Națională a Automobilismului. Să zicem deci la mulți ani! Recunosc că nu sunt un mare fan al mașinilor, subliniez, desigur, faptul că sunt extrem de utile și în ziua de azi foarte foarte necesare, însă niciodată nu m-a interesat model și marcă și mai știu eu ce. Dar până la urmă fiecare are pasiunea lui și trebuie respectată. Când mă gândesc la ideea că pentru unii mașina este un membru al familiei, îmi aduc aminte de Viața cu Louie, desenele mele preferate și desigur ramblerul lui Andie Anderson. Este bine să nu lăsăm niciodată copilul din noi să plece.
Ca să ne întoarcem la subiectul dat, menționăm că în anul 1904, la București a luat ființă Automobil Club Regal, azi Automobil Club Român. Le dorim tuturor pasionaților de mașini să se bucure de ele și să își aducă aminte mereu că trebuie să faci ceea ce îți place.
Rămânem pe teritoriul patriei și trecem în revistă anul 1924, când în poaspăta Românie Mare, se intrezice prin ordonanță militară partidul comunist. Trebuie să menționez ceva, pentru că mă râcâie, mai ales pentru cei care cred că această hotărâre s-a luat pentru libertate și modernitate sau ceva în genul ăsta, să nu uităm faptul că țara a trecut în vremurile respective prin-un moment fascist.
Mergem la Sir Winston Churchill care în anul 1955 ia decizia să se retragă din viața politică și publică și să se dedice în totalitate scrisului. Adevărul este că îi dau dreptate acestui minunat domn, pentru că și eu m-as retrage din orice activitate pentru a scrie, dar hei, poate că dupa ce îmi închei cariera de prim-ministru al Marii Britanii o să fac și eu asta. Să continuăm înă cu Churchill care se pare că luat decizia oportună, deoarce lucrarea sa despre cel de-al doilea război mondial a luat premiul nobel pentru literatură. Este clar că acest om avea posibilitatea de a spune multe despre evenimentele celui de-al doilea război mondial și de a oferi o perspectivă personală rară.
Revenim în țară unde discutăm despre anul 1973, când la Târgul Mureș se face prima operație pe cord deschis de la noi din țară. Profit de fiecare ocazie să îmi plec capul în fața medicilor și în fața muncii lor extrem de importantă și cred în continuare că nu le oferim acestor oameni suficentă recunoștință și sufient respect.
Mergem la anul 1999 când un raid NATO asupra Bagdadului se transformă într-o crimă cu sânge rece. 17 civili sunt omorâți în ceea ce americanii au numit un bombardament ratat. Sigur că nu este nici o problemă, oamenii aia erau din Bagdad, deci nu chiar atât de importanți și marile puteri se luptă în continuare pentru democrație și toate cele și există să apere lumea de tot ce este rău. I-aș întreba un pic și pe cei 17 și familiile lor cam ce părere au.
Închei cu sinucidera lui Kurt Cobain din anul 1994 și îmi aduc aminte că în adolescența mea am empatizat cu muzica celor de la Nirvana și a reprezentat o parte buna a celor timpuri pentru mine.
Doresc din suflet să găsesc timpul necesar pentru a scrie mai mult decât o fac acum, așa că în acest spririt voi spune:
Ne auzim!
