Avem azi, 4 octombrie Ziua Internațională a Animalelor. Am avut multe articole pe această temă, însă nu cred că îmi ajunge toată viața să îmi exprim iubirea și recunoștința fată de animale. Nu vreau să mă întristez cu lucruri legate de comportamentul omului față de animal, căci este oribil. Eu mă mir că specia umană mai este încă tolerată pe acest pământ căci nu face bine în nici un fel. Dacă un animal reușește mereu să îmi facă ziua mai bună și mai frumoasă, omul reușește mereu să o strice. Visul meu cel mare? O căsuță retrasă, cât mai departe de oameni care să îmi permită să am lângă mine mai multe animale.
Nu am mai avut de ceva timp surprizele zilei, dar vom repara încetul cu încetul acet lucru. Hai să vedem ce mai are de spus această zi minunată a animalelor. Mergem să îi urăm drum bun și călătorie foarte lină domnului Rembrandt care spune adio lumii în anul 1669. Acesta moare ruinat și trist, mai ales că asistă la moartea fiului său cu un an înainte. A fost îngropat într-un mormânt nemarcat, din păcate. Totuși soarta a reușit să se răscumpere pâna la urmă, căci gloria lui nu se va termina și acum a devenit nemuritor.
Salutăm, în anul 1830 un nou stat, proaspăt separat de Olanda și anume drăguța Belgia, azi un cunoscut centru al drepturilor omului.
Anul 1883, primul Orient Express pleacă pe ruta Paris-Varna. În momentul în care voi câștiga la loto am să iau bilet pentru această minunăție de tren. Cât de minunată trebuie să fie o astfel de călătorie, să vezi atâtea locuri superbe dintr-un tren frumos și elegant, să citești în timp ce privești peisajele extraorinare. Da, mereu mi-a plăcut să călătoresc cu trenul, dar la noi CFR-ul reușește să strice totul și nici personajele din trenurile noastre nu prea ajută.
Sper să ne auzim într-o zi din căsuța mea retrasă de lume unde să scriu un articol alături de animăluțele mele minunate, sau poate dintr-un tren elegant intitulat Orient Express. La mulți ani tuturor animalelor de pe acest pământ, sunteți minunate și extraordinare și îmi pare rău pentru suferința la care omul, în prostia lui nemărginită vă supune. Dacă omenirea ar ajunge la un final nu aș regreta nici un pic.
Ne auzim, sper!
