O zi foarte foarte drăguță, azi ultima zi de octombrie un sfârșit de lună cald și însorit, o toamnă frumoasă în adevăratul sens al cuvântului. Azi, ziua reformei, am început-o foarte bine grație unui cățel. În timp ce așteptam ieșirea unui camion din curte am simțit ceva pufos care îmi atingea mâna. Când m-am uitat, era un cățel destul de măricel care deja își plantase capul în mâna mea pentru a fi mângâiat. M-am gândit ce suflet mare și curat trebuie să aibe animalul care se încrede într-un străin, care vine să acorde afecțiunea așa pur și simplu. Am început noi să povestim și să ne băgăm în seamă, el fiind extrem de simpatic și de blând. La vederea acestei imagini încă doi cățeluși mai nesiguri au venit să se alăture discuției de dimineață. A fost o minunăție, a fost un cadou de sinceritate și de puritate, fără orgolii prostești, fără prostiile umane de zi cu zi. Dacă aș fi putut rămâne blocată în acea clipă, lucrurile ar fi fost extraordinare.
Din păcate modernitatea aceasta are alte gânduri și trebuie vrem sau nu să pășim în realitate și să ne confruntăm cu niște nimicuri care devin pe nerăsuflate problemele noastre cele mai importante. Căci așa este omul, totul este personal, totul este de rău, totul se ia ca fiind de rău. Vai, dar cât de paranoici suntem oare? Ia aminte omule că mai trebuie să te și liniștești și nu e chiar așa de rău cum vezi tu.
Să pornim cu surprizele zilei, căci este o zi puternică. Mergem să punem direct degetul pe rană, anul 1571, Martin Luther lipește pe ușa bisericii din Wittenberg cele 95 de teze care vor reprezenta începutul Reformei. Da, azi protestanții sărbătoresc această zi minunată. Este o zi în care un mastodont începe ușor să fie luat la întrebări. Trebuie să fi fost curajos, sau chiar un pic nebun să te ridici împotriva bisericii pe acele vremuri. Luther și-a riscat capul, dar a făcut-o și i-a ieșit. Da, am mai zis și o voi mai zice, poți fi normal sau poți fi nemuritor. Luther a ales să fie nemuritor. Bravo ție Martin Luther, îți aplaud tezele, gândurile și curajul și îți admir nemurirea!
Anul 1755 Giacomo Casanova fuge din Palatul Dogilor din Veneția, unde se află arestat pentru insulatarea religiei, mai precis pentru aventurile sale nebunești, pentru care a și rămas cunoscut. Povestea vieții sale este una minunată cu adevărat, merită urmărită. Și el a ales să fie nemuritor.
Mergem în anul 1892, Anglia, unde ia naștere un personaj minunat, un personaj extrem de drag mie. Sir Arthur Conan Doyle publică volumul Aventurile lui Sherlock Holmes. Dragul de el, Holmes, unul dintre cele mai minunate personaje posibile, încă și în zilele noastre.
Anul 1968, președintele Americii hotărăște încetarea bombardamentelor din Vietnam. Încă un război se încheie, încă niște vieți pierdute și irosite. Acum ambele nații caută cadavrele soldaților pierduți, construiesc monumente, se roagă pentru liniștea sufletelor. Cum să fi tu suflet liniștit când ai murit în război? Cam cum așa? Păgânii aveau ceva special pentru sufletele războinicilor, în nici un caz liniște și pace. Nu se pupă.
1984, Indira Gandhi, una dintre cele mai influente femei ale secolului XX, primul prim-ministru al Indiei de gen feminin, este asasinată de către două dintre gărzile sale de corp, în timp ce se aplecase pentru a oferi un salut hindus. Nu mă întind cu povestea, căci este prea complicată pentru blogul meu micuț. Discutăm despre o epocă extrem de interesantă, însă trebuie puțin privită cu alți ochi, nu așa cum suntem noi obișnuți să vedem lucrurile.
Bucură-te de viață dragul meu om, căci mâine s-ar putea să nu mai fi și ai să rămâi doar cu circul pe care l-ai făcut pentru nimic.
Ne auzim!
