[rainmaker_form id=”578″]
Azi este o zi extrem de specială, ziua internațională a prieteniei. Foarte foarte importanți prietenii, alături de ei treci prin foarte multe și simți că nu ești singur pe planetă, că cineva te ascultă, te înțelege. Cu prietenii râzi și plângi, te superi pe ei dar după aceea îți trece cu siguranță. Nu trebuie neapărat să înțelegi toate lucrurile pe care le fac și toate deciziile pe care le iau, fiecare le are pe ale lui. Frumos este să îți aduci aminte că toată lumea greșește, inclusiv prietenii. De asemenea nu treabuie să fi de acord cu fiecare lucru pe care îl gândesc sau îl spun, doar să încerci să înșelegi punctul de vedere al respectivei persoane.
Prietenii trebuie să facă tot posibilul să nu fi în pericol din cauza deciziilor pe care le iau și desigur să nu îți încalci principiile și felul de a fi pentru ei, căci ar trebui să te cunoască, să fe oamenii care îți cunosc cel mai bine limitele și să nu te oblige niciodată să le treci de dragul prieteniei.
Relația de prietenie este cea mai complicată dintre toate și unii oameni încă susțin că aceasta nu există, dar eu încă mai cred în ea. Este un sentiment grozav să ai cu cine povesti, să ști că își poți descărca sufletul și toate nebuniile în fața cuiva. Da, da, este și periculos, pentru că omul este specialist în dismulare, ipocrizie, răutate și egoism. Dar parcă atunci când ai parte și de lucruri bune din partea oamenilor, când te sună cineva să mai dezbată una alta cu tine, parcă începi să crezi că se poate și cu binele.
Sigur că atâta timp cât trăiesc există riscul de dezamăgire, dar încă mă agăț de speranță, oricum, trăiască prietenia!
Mergem în 1511, să îi urăm de toate domnului Giorgio Vasari, un foarte talentat pictor, arhitect și istoric de artă. Urmele domniei sale se pot vedea în minunatul oraș Florența
( http://slashacudetoate.eu/florenta ), leagănul renașterii italiene, dar și la Roma, unde, la comanda papei Pius al V-lea pictează trei capele ale palatului Vaticanului.
Nu vreau să discut despre SUA și mai ales despre problema sclaviei, pentru că întreaga lumea a avut această problemă și nu numai din anul 1619, când sunt documentați primii sclavi în Virginia. Se află în gena umană această cruzime, această pornire pentru a-l subjuga pe cel de lângă, mai ales dacă acesta este diferit. Aș zice că azi civilizația a avansat astfel încât să nu mai existe astfel de probleme, dar aș minți și toată lumea ar ști că o fac. Sunt convinsă că sclavia există și azi, cu toate că a îmbrăcat alte forme, poate chiar mai urâte decât înainte. Ideea de civilizație este doar în mintea noastră, sau ne dorim ca lucrurile să stea așa, dar nu cred că este cazul.
Mergem la al doilea război mondial, 1941, guvernul rus și cel polonez, aflat în exil, semnează un acord împotriva lui Hitler. Acest acord implica și o amistie pentru pentru cetățenii polonezi închiși pe teritoriu sovietic, dar și formarea unei armate poloneze sub conducerea generalului Wladyslaw Anders, eliberat dintr-o închisoare din Moscova. În concluzie, dușmanul dușmanului meu îmi este prieten.
Tot în al doilea război mondial mergem să studiem una dintre cele mai mari pierderi din istoria marinei americane, anul 1945, vasul american USS Indianapolis este scufundat de submarinul japonez I-58. Au murit 883 de oameni. Un număr foarte mare, dacă mă întrebi pe mine. Și oameni nevinovați, fără prea multă putere în ceea ce privește hotărâri importante sau ceva de genul acesta. Dar ce să faci? Așa este omul construit, trebuie neapărat să se știe care este mai jmecher.
Una peste cealaltă, trăiască prietenia!
Ne auzim!
