29 aprilie, ziua internațională a dansului, am considerat că acest lucru trebuie notat, atât la propiu cât și la figurativ. Dansul este cel care poate elibera trupul de urmele sale zilnice și mintea de stresul cu care în ziua de azi este obișnuită. De asemenea trebuie să știm că prin viață trebuie să pășim în pas de dans, ușor, frumos, grațios și cel mai important cu capul sus. Deși întâlnim multă lume care ar vrea să ne oprească, care ar vrea să ne închidă muzica, trebuie mereu să ne aducem aminte că nu este cazul să ne oprim. Universul ne cântă mereu, trebuie doar să îl auzim.
Ca să fim foarte corecți scriem și despre ziua internațională a veteranilor de război. România nu prea știe să își îngijească și cinstească eroii, sau cel puțin nu cât sunt în viață. Abea atunci când nu mai sunt, moartea lor se transformă într-un circ de doi bani din care statul crede că are de câștigat puncte in plus de la popor. Este mai trist faptul că de cele mai multe ori și funcționează. Poporul nu se întreabă ce a făcut statul până atunci cu o persoană care și-a pus viața în pericol pentru această țară.
Aducem aminte de o bătălie istorică, anul 1429, Orleans, când Ioana d Arc și trupele sale au ajuns să îi ajute pe francezi. Era în desfășurare războiul de 100 de ani și necesitau un câștig după marea și umilitoarea înfrângere de la Azincourt. Am mai discutat noi despre această femeie, devenită un uimitor personaj istoric și despre sfârșitul ei extrem de crud, datorat bisericii. Ei, dar până la urmă și-au cerut scuze și a fost beatificată, deci totul este în regulă.
Mergem la anul 1624, când cardinalul Richelieu devine prim-ministru al Franței. Este extrem de bine când biserica se amestecă cu statul, avem aici spionaj, corupție, crimă la cele mai mari niveluri. Acest personaj este extrem de faimos datorită scrierilor lui Dumas despre favoriții mei mușchetarii. Vai de mine, câte amintiri plăcute îmi vin în minte când discut despre așa ceva. Mușchetarii au fost eroii mei și acest cardinal a fost dușmanul meu numărul unu. Citesc și acum cu plăcere aceste cărți și brusc mă transform în acel copil vesel, fericit și lipsit de griji.
1868, se înființează la București Filarmonica Română care poartă numele extraordinarului nostru compozitor, George Enescu. Această minunată instituție are ca și scop susținerea valorilor noastre culturale. Pe acestă cale îi spunem la mulți ani!
Anul 1945, în aceeași zi în care lagărul de concentrare de la Dachau este eliberat de către trupele americane, tătuțul Hitler se căsătorește cu amanta lui preferată Eva Braun. Nu mai spun despre faptul că acești doi au avut toate oportunitățile din lume să facă acest pas, dar Hitler nu a vrut niciodată acest lucru. A făcut-o în ultimul moment, atunci când visul său grotesc se împrăștia în jurul său, când armatele americane și cele rusești opreau tot ceea ce făcuse el. Desigur că în târg umblă vorba că cei doi s-au sinucis împreună. Nu sunt adepta teoriilor conspiraționiste, dar până la urmă Mussollini a atârnat cu capul în jos de un pod, iar rămășițele lui Hitler nu prea au fost accesibile ochiilor publici.
1997 a intrat în vigoare convenția cu privire la fabricarea și utilizarea armelor chimice. Foarte bine și foarte frumos, dar mă întreb cum se face că în anul 2018 ne confruntăm încă cu atacuri chimice. Sigur că SUA spune că exact acesta este motivul pentru care bombartează acum Siria, însă am niște dubii.
Ne auzim!
