[rainmaker_form id=”578″]
Vreau să merg departe, mă gândeam la Islanda sincer, să nu mai aud, să nu mai știu, să nu mai văd cum niște oameni pot spune că au meritat grecii ce li se întâmplă, pentru că Dumnezeu și bla bla, cum ură și mizerie și desigur politică. Încerc tot mai tare să mă restâng în adâncul cercului meu, dar mă mai bate realiatea din când în când și e nașpa. Nici măcar să merg pe stradă nu îmi mai doresc sincer.
Un potop biblic nu ar fi rău, omenirea are nevoie de un rest puternic!
Vreau să încep a-l înțelege pe Ion și iubirea lui de glie, o bucățică de pământ al meu și pa societate. Până atunci, însă, hai să ne mai întoarcem un pic în trecut, poate me mai trece cu realitatea asta.
Începem cu anul 1741, când Peninsula Alaska a fost descoperită de exploratorii ruși, atenție mai spun încă o dată, exploratorii ruși. Americanii au cumpărat-o în anul 1867 contra modestei sume de 7.2 miliane de dolari, la momentul acela fiind una dintre cele mai modeste provincii ale Rusiei țariste.
Mergem în 1875 pentru a-i ura bine ai vent lui Carl Gustv Jung. Desigur că este un personaj ce va avea fără doar și poate locul său în galaeria personalităților cât de curând. Știm da, psihanalist elvețian, colaborator a lui Freud. Totuși se distanțează încetul cu încetul de teoriile lui Freud și sincer eu relaționez mult mai bine cu el.
Mergem în Bavaria anului 1882, ca să putem urmări premiera operei Persifal, de Wagner. Ce minunăție trebuie să fi fost! Ce vis frumos trebuie să fie să te afli departe de lume, pe un pritvor, cu o carte și opera minunată a acestui geniu. Fără mall, fără scandal, doar cu Persifal!
Mergem către al doilea război mondial, unde anul 1945 aduce un ultimatum din anglo-chino-american care cere capitularea Japoniei. Ei bine dragă Japonia, ai trezit acel elefant care nu se va mai culca niciodată și din cauza ta acum o să trebuiască să îi suport pe americani tot restul vieții mele. Mersi pentru asta!
1953, Fidel Casto împreună cu gașca lui reușesc să declanșeze Revoluția din Cuba. Scopul său era să îl răstoarne pe președintele Batista, susținut la conducere de către SUA. Aceștia au reușit până la urmă să facă exact ce și-au dorit, drept dovadă este faptul că se află încă la conducerea țării. Ce să zic?
Nu am cuvinte să descriu dezamăgirea pe care o trăiesc în fiecare zi. Și toată lumea vorbește despre politică și este vina numai și numai a celor de la conducere, că vezi dragă doamne dacă nu e roșu și este altceva brusc o să conducem lumea sau ceva. Și desigur pentru că eu nu sunt de acord cu această teorie sunt făcută troacă de porci. Dar eu cred cu tărie că problema este a poporului, care este needucat, necivilizat, neinformat și absolut ne. Cred cu tărie că verde, galben, albastru, purpuriu în dugi sau orice culoare ar fi la conducere lucrurile ar fi exact la fel. Este ideea aceea a poporului român că trebuie să ni se dea, să ni se facă. Nu noi trebuie să ne schimbăm, ci statul, de parcă acest stat este ceva abstract așa, un corp străin sau ceva. Vrem democrație, dar în același timp un stat care să fie peste tot, să controleze tot, cu ce viteză meregm, unde punem copilul la școală etc etc etc. Dacă cineva este amendat pentru că a trecut pe roșu vaaaai dar numai pe mine m-a văzut, că ăla fură și toooot așa. Și trecem pe unde nu trebuie, aruncăm mizeria în apă, ISU vine să strângă după noi, dar protestăm că sunt corupți în capul mesei. Ei hai!
Ști cum este aia cu fac 10 cruci când trec pe lângă biserică și dau cu piciorul în primul câine apoi merg acasă și o rup pe nevastă-mea în bătaie, de asemenea stau pe bancă în fața casei și să dea dumnezeu, dar fără să mișc un deget. Ăsta este poporul, nu votează, dar iese în stradă pentru că protestează pentru democrație.
Schimbarea într-un stat vine de la fiecare în parte. Dar noi vrem să schimbăm vârful piramidei cu o fundație putrezită. Să se schimbe corupții ăia, dar eu să fac mereu doar ce mă taie capul.
Aplauze!