[rainmaker_form id=”578″]
Nu am scris ieri articolul pentru surprizele zilei, însă nu am putut să o las așa. Am zis că voi completa pe parcursul anului viitor zilele lipsă, însă acesta este prea important. Discutăm despre Ziua Mondială a Câinelui.
Nu există cuvintele necesare pentru a exprima ce înseamnă un câine în viața unui om. Este mai mult decât orice se poate exprima, este cu adevărat o minune. Nimic și nimeni nu îți poate înveseli ziua mai tare decât un câine, nimic și nimeni nu poate depune ataâta suflet în tine, așa cum o face un câine. Câinele este bucurie pură și curată, fără ascunzișuri și fără minciuni. Câinele te înțelege, îți este alături și știm cu toții că sunt câini care fac niște servicii extrem de importante, de căutare, misiuni de salvare, apărare și așa mai departe. Știm exemple de câini care au salvat un număr mare de vieți umane și pot fi numiți eroi.
Din păcate omul este cel care nu știe să se comporte cu o astfel de minune și reușește cumva să își bată joc, așa cum face cu tot ceea ce îl înconjoară. Da, omul este cel care trebuie ținut în cușcă, căci nu știe decât să facă rău.
Cel mai mult se poate spune despre un om capabil să maltrateze și să abandoneze un animal. Acesta își va da odată și odată arama pe față și în legăturile sale cu oamenii. Unele societăți, ceva mai evoluate, au priceput exact importanța studiului felului în care oamenii se poartă cu animalele, la noi însă lucrurile nu stau chiar așa.
Pentru mine este cert un lucru, nu aș avea nimic împotrivă să trăiesc alături de multe animăluțe și foarte puțini oameni. Azi deci, îi zic la mulți ani domnului Lord, un fenomen de câine, o bucurie extraordinară pentru toată lumea și le zic drum bun drăguților Akiro și Fetița, ne vedem noi!
Și le zic la mulți ani tuturor cățeilor din lumea aceasta. De asemenea mă închin în fața celor care se străduiesc să ofere o viață mai bună câinilor mai puțin norocoși, tot respectul! Chiar dacă societatea noatră este mizerabilă și ingrată, sunt convinsă că universul vă va răsplăti pentru ce faceți.
Mergem în 1346, Războiul de 100 de ani, bătălia de la Crecy, unde englezii ies învigători în fața francezilor, datorită arcașilor. Se știe că nu este prima bătălie câștigată de către englezi datorită arcașilor și a arcurilor numite longbow, clasice englezești.
Mergem în 1789, în Franța, Versailles, unde se adoptă declarația Drepturilor Omului și a Cetățeanului, o primă tentativă de acest fel, fiind baza democrației moderne. Desigur că lucrurile nu au stat chiar simplu de la început, iar declarați nu a fost aplicată, sau cel puțin nu corect și în totalitate de la încput, însă este un pas extrem de important pentru statul modern.
Mergem în anul 1819, când se naște, în Germania, prințul Albert, viitorul soț al reginei Victoria. Se spune că cei doi au trăit o extraordinară poveste de dragoste, care nu s-a terminat nici măcar la moartea prințului. De asemenea se spune că este singura persoană pe care regina o asculta.
Mergem în 1826, ulima execuție publică la București. Ghită Cuțui și Simion se răzvrătesc împotriva domniei, drept urmare sunt spânzurați de capătul unui pod. De aici înainte acest lucru nu se va mai întâmpla, pedeapsa pentru astfel de infracțiuni va fi umilirea publică și munca la Ocnă.
Mergem în anul 1910, când se naște, în Imperiul Otoman, Maica Tereza. Bănuiesc că toată lumea cunoaște acest personaj, câștigătoare a premiului Nobel pentru pace, misionară a bisericii catolice, în mod deosebit pe teritoriul Indiei. A fost canonizată în 2016.
La mulți ani fericiți măi căței!
Ne auzim!
