[rainmaker_form id=”578″]
Povestim azi despre o grămadă de lucruri interesante, dar începem prin a spune la mulți ani poliției de frontieră române, deoarece în 1864 se constituie pentru prima oară corpul unificat al grănicerilor din România, sub domnia și îndrumarea domnului Alexandru Ioan Cuza. Le mulțumim și ne dorim să avem în continuare granițe de apărat.
Mergem în Scoția anului 1567, când regina Maria Stuart este forțată de către nobilii scoțieni să abdice în favoarea fiului său minor Iacob. Aceasta va părăsi țara pentru totdeauna, iar dinastia Stuart se va extinde și în Anglia prin domnia fiului său, exact așa cum și-a dorit. Nu a mai apucat să vadă acest lucru, însă se poate spune că până la urmă a câștigat. Povestea acestei regine și a luptei sale cu verișoara pe care nu a cunoscut-o niciodată, regina Elizabeta a Angliei, este extrem de interesantă. Este drept faptul că sângele său a domniat Anglia mult timp după moartea sa.
În 1911 este redescoperit Machu Picchu, orașul pierdut al incașilor, de către arheologul Hiram Bingham. Acest locaș este și în zilele noastre unul dintre cele mai interesate și căutate minuni ale antichității. Este interesant cum unii se ocupau de arheologie în 1911 și descoperiri și alții, cum am fi noi de exemplu, nu facem arheologie cum trebuie nici azi.
Venim pe frontul țării noastre, anul 1917, unde trupele conduse de generalul Eremia Grigorescu înfrâng armata germană a generalului von Mackensen. Știm, sub deviza „Pe aici nu se trece„ , reușim până la urmă marea unire, după câștigarea luptelor Mărăști. Mărășești, Oituz. Anul trecut am fost la mausoleu, pentru câteva momente de reculegere, așa cu ocazia centenarului luptelor. Și mai mari țării au fost, dar au fugit repede; m-am gândit că au uitat mâncarea pe foc, sau au nevoie la baie.
1929 a intrat în vigoare pactul de la Paris, propus de către fancezi, prin care țările care au semnat se angajau să nu mai utilizeze războiul pentru rezolvarea problemelor. M-am uitat repede pe listă, sigur că era și Germania acolo, nu se putea să lipsescă, dar repede repede a uitat. Am râs un pic.
1990, se hotărăște prin proiect de lege, ca 1 decembrie să fie ziua națională. Chiar nu contează, căci la 100 de ani de la ziua respectivă stăm cum nu se poate mai rău. Sincer mă gândesc să plec din țară anul acesta de 1 decembrie, deși este una dintre zilele mele preferate, căci nici nu vreau să îmi imaginez ce circ românesc va fi.
Este totuși trist, nu se poate aparent nici la concert să te bucuri în liniște de o formație ce nu a venit tocmai de la colț ca să îți cânte, că începem cu politica, eu așa ceva nu am văzut. Mama și câtă mândrie pe noi că am strigat acolo și vai mamă ce luptător al democației sunt eu! Dar lasă-mă frate în pace, că nu am venit să te ascult pe tine, că oricum știu cap coadă tot ce ai de zis de zis și gardul din fața casei știe, așa moatră stricată ești, mai scutește-mă!
P.S : ce naiba este o rochie de mireasă tip prințesă?
Ne auzim!
