24 aprilie, a fost o zi extrem de agitată, mă simțeam de parcă ar veni sfârșitul lumii, din fericire însă trebuie să mulțumesc universului scump și drag pentru că mă iubește și o stea norocoasă îmi păzește și îmi luminează calea. Închid ochii și mulțumesc pentru tot ce am și prețuiesc fiecare secundă. Acesta este motivul pentru care nu mai vreau să mă consum pentru nimicuri, ci să trăiesc frumos și liniștit, să îi prețuiesc pe cei din jur și să termini cu nervii, pentru că simt cum îmi consumă sănătatea și mințile pe care prefer să le umplu de informație.
Conform legendelor, azi, prinții Greciei au făcut o mișcare foarte inteligentă și au intrat în Troia, ascunși într-un cal de lemn, deghizat ca și ofranda pentru zei. După ce au intrat în cetate au măcelărit întreaga populație a Troiei și teoretic au câștigat războiul, totuși zeii au fost ofensați de acest gest și de numelor lor în acest șiretlic. Ca drept răplată prinții greci și armatele lor s-au pierdut pe fundul mării, în furia lui Poseidon. Astfel s-a așternut pace. Morala? Din furtună și din slava zeilor se naște pacea.
Mergem la anul 1558, când Maria, reginia Scoției s-a căsătorit cu delfinul Franței la Paris. Am mai povestit despre Mary Queen of Scots, a devenit în zilele noastre un personaj îndrăgit, foarte frumos și aproape perfect conturat. Istoria o arată ca pe o persoană pe care oricine o cunoștea, o îndrăgea pe loc; se spune că regina Elisabeta a Angliei nu a dorit să o cunoască niciodată tocmai din aceste motive, nu dorea să îndrăgească un potențial dușman. Tot istoria ne arată însă că avea crize dese de plâns și de stomac și era recunoscută pentru deciziile ei pripite și copilărești. La momentul despre care discutăm, Mary, care era crescută de mică la curtea Franței avea în față un viitor minunat.
La 1800 vreau să punctez un moment foarte frumos din SUA; președintele John Adams semnează un act prin care alocă suma de 5000$ pentru achiziționarea de cărți pentru congresul SUA. S-au pus bazele Bibliotecii Congresului. Mi se pare un pas extrem de important pentru o țară. Nu în multe lucruri sunt de acord cu acești băieți, dar aici au nota zece din partea mea.
Mai mergem un pic la anul 1877, despre care am tot discutat în articolele noastre și amintim că România se bate încă alături de ruși împotriva turcilor, cu scopul de a scăpa de sub stăpânirea lor. Să ne amintim că acest război a lăsat urme urâte în sufletele românilor din Ardeal, care nu au avut voie să participe. Vezi http://slashacudetoate.eu/junii-brasovului.
Mergem în anul 1915 și comemorăm genocidul armean. Imperiul Otoman, implicat în primul război mondial alături de puterile centrale, au început deportări și masacrări masive împotriva populației armene. Discutăm despre un numar de două milioane de armeni. Ca să fim un pic clari, Imperiul Otoman intră în război la cererea Germaniei, iar turcii îi forțează cu această ocazie pe armeni să lupte împotriva rușilor. Atunci când revolta armeană împotriva rușilor nu a avut loc, au început violențele, care au durat, dupa părera unora până în 1916, după parea altora până în 1923. Nu cred că mai este necesar să mai spun nimic.
Mergem la anul 1916, Dublin, Irlanda (un loc care este pe lista mea de favorite pentru viitoarele călătorii), unde se întâmplă așa zisa revoltă sângeroasă de Paști. Republicanii din Irlanda conduc o revoltă împotriva Imperiului Britanic, care se află angrenat în primul război mondial. Din păcate acestă revoltă a fost încheiată de englezi într-un mod sângeros și plin de execuții. Însă lupta Irlandei pentru libertate nu s-a terminat aici.
La 1918 a fost semnat Tratatul de Pace de la București care a fost pentru România un dezastru. Eu nu înțeleg nici până în ziua de azi ce a putut să se întâmple acolo și cum s-a ajuns la așa ceva. Cititnd jurnalul Reginei Maria, care apropo este o lectură superbă, despre care îmi doresc să scriu cât de curând, am descoperit faptul că nici aceasta nu a înțeles cu s-a ajuns acolo. Pentru cine nu știe, tratatul prevedea retrocedarea Cadrilaterului Bulgariei, cedarea controlului asupra trecătorilor din Carpați Austro-Ungariei șiiiii concesionarea tuturor exploatărilor petroliere, pentru 90 de ani, Germaniei. Bravo mă băieți! Nemții ăștia nu știu cum fac, dar tot primesc câte ceva. Din fericire tratatul nu a fost promulgat de către regele Ferdinand și nu a intrat în vigoare. Mă și mir dealtfel.
Ne auzim!
