Este 23 aprilie 2019, Ziua Cărții, Anul Cărții, iar statisticile legate de cititul în România sunt tot mai sumbre. Copilașii nu sunt interesați de carte, deoarece își urmăresc părinții care nu pun niciodată mâna pe așa ceva. Cititul se învațp de mic, se învață în familie, este o activitate care unește. Să vedem esența cititului, esnța unei cărți, nu trendul din care face parte, nu moda, nu nimic.
Îmi este atât de drag să îmi aduc aminte de cărțile copilăriei, de momentele acelea în care intram împreună cu ai mei într-o altă lume, într-o lume a poveștilor. Din păcate generațiile de azi sunt private de o astfel de fericire, iar acest lucru se va vedea în viitor.
Din fericire cartea este nemuritoare.
La mulți ani Cărții! Draga mea și eterna mea prietenă!
23 aprilie, o zi despre care să tot discut. Multe informații, multe lucruri legate de această zi de luni. Încep prin a spune că este ziua internațională a cărții și a drepturilor de autor, prin urmare sunt extrem de încântată de această zi, deoarece cartea este mare mea iubire, este alinarea mea în orice circumstanță și mă închin în fața ei cu fiecare ocazie. Lumea se află în cărți, iar cunoaștrea pe care ne-o oferă aceste minuni este adevărata putere. Nu am toate cuvintele la mine să spun ce înseamnă cartea și cititul pentru mine, însă pot spune că îmi oferă o enormă bucurie de ficare dată. Pe de altă parte mi se pare normal ca drepturile de autor să fie protejate, deoarece pentru o persoană care scrie, fiecare cuvânt de acolo este o parte de suflet și cred că se poate înțelege cam ceea ce înseamnă să privezi pe cineva de propiul suflet. De ce ar face cineva așa ceva, nu prea am putut înțelege, dar este drept că omul a concluzionat că pe lumea asta totul este de vânzare și de furat.
Ceea ce este destul de trist în zilele noastre este faptul că nu se mai citește atât de mult, iar copiii nu prea profită de faptul că trăim într-o lume plină de informații, ci din contră, li se pare că acestea li se cuvin și fiind doar la un click distanță nu este necesar să mai citească. Ce păcat, deoarece pierd o întreagă lume fantastică care s-a deschide în fața lor și sub protecția căreia ar descoperi o fantastică mângâiere.
Spre exemplu la Brașov, în weekend, s-a făcut un lanț uman de oameni care citesc și am fost întrebată de multă lumea cum de nu am participat. Sincer aș fi foat acolo cu mare drag dacă ar fi fost ceva legat de cititul în sine și nu de fandoseli și de dorința de a intra în cartea recordurilor, plus că era un eveniment la modă. Cunosc câteva personaje care au participat și sincer m-am mirat că știu să citească, dar hei, în fiecare zi descoperi lucruri noi.
Merg mai departe, cu o sărbătoare pe terenul nostru și anume ziua forțelor terestre, care este legată de sărbătoare creștină a sfântului Gheorghe, despre care se spune că este ocrotitorul lor. Cred că toată lumea știe că acest sfânt este reprezentat ca un luptător, călare pe cal și străpungând un balaur cu sulița. Deci acest sfânt este ocrotitorul armatei și al soldaților și este reprezentat pe multe steaguri de luptă. Menționez faptul că ale noastre trupe terestre și-au început procesul de modernizare a început o dată cu revoluția din 1848 și a continuat după aceea pe vreme lui Cuza, după prima unire. Desigur că s-a extins modernizarea trupelor în timpul războiului de independență și apoi cu primul război mondial, care s-a sfârșit, pentru noi cu marea unire. Recomand cu drag o vizită la mausoleul de la Mărășești, care spune foarte frumos povestea trupelor noastre terestre.
„Drum bun, drum bun, toba bate, drum bun frați români…„
Trebuie să spun că m-am distrat copios azi, am citit cel mai minunat comentariu posibil; am evitat să deschid subiecte politice actuale, pentru că am observat că au tendința să fie extrapolate și am îmi fac destui nervi toată ziua ca să mă mai ocup și cu asta, dar voi menționa asta. Se discuta pe facebook despre regimuri de stânga și de de dreapta, cu foarte buna subliniere a faptului că amândouă au extreme. Răspunsul cuiva a fost că regimul de drepta înseamnă libertate, democtație și toate cele bune din lume. Nu știu, dar să crezi că un regim politic, oricare ar fi el, este perfect, mi se pare minunat. Am râs mult. Din păcate însă, votul negativ merge foarte departe și anume se poate ajunge să urâm un regim politic atât de mult, deobicei din motive personale, încât prin comparație celălalt devine perfect. Pierdem pe drum obiectivitatea și uităm faptul că pe lumea asta nu există perfecțiune, cu atât mai mult când discutăm despre politică. Știu că un astfel de gând pozitiv te face să dormi mai bine noaptea și poate unii chiar trăiesc așa toată viața., poate chiar este mai bine uneori să trăiești în basme decât în realitate.
După cum spune minunatul Horațiu Mălăiele : „Dacă este cineva pe care încă nu am jignit, vă rog să mă scuzați.„
Ne auzim!
