[rainmaker_form id=”578″]
Avem o zi plină azi, cu o mulțime de evenimente, care mai de care mai interesante. Am plăcerea de a urmări BD în timpul acesta, așa cum am promis încă de ieri, ca omagiu pentru marii noștrii actori, dar și pentru pura plăcere a sufletului nostru. Mâine aș vrea să îi ofer un omagiu eroului Ecaterina Teodoroiu.
Începem în forță cu anul 1456, când pe tronul Țării Românești revine Vlad Țepeș, după ce reușește să își omoare dușmanul, pe Vladislav al II-lea, cel responsabil pentru asasinarea tatălui său. Din acest moment începe răzbunarea binecunoscută a acestuia și pedepsele care îi aduc faimă și în zilele noastre.
Mergem în 1485, când în momentul Bătăliei de la Bosworth, regele Richard este omorât de către Henric Tudor. Astfel se încheie războiul rozelor și începe domnia uneia dintre cele mai faimose dinastii ale Angliei și anume dinastia Tudor.
Rămânem în Anglia, dar mergem în anul 1642, când începe un război civil. Regele Carol I se ceartă cu Parlamentul, pe care îl declară vinovat de trădare împotriva coroanei. Pentru cine nu știe, acest rege a fost executat și a urmat o perioadă tulbure pentru Anglia. Pentru prima oară un monarh, unsul lui Dumnezeu, își pierde această putere divină. Lucrurile nu par a fi foarte bune pentru viitorul monarhiei absolute.
Mergem în anul 1862 și îi urăm bun venit în lume compozitorului francez Achille-Claude Debussy, cunoscut pentru evadarea din stilul tradițional și având concepte noi și inovative. Cu adevărat compozițiile sale sunt niște minunății.
România își ia rămas bun, în anul 1917 de la eroina Ecaterina Teodoroiu. Aceasta moare pe front, la datorie, în timpul unui atac german. Este împușcată în cap. Acest personaj extraordinar mi-a umplut copilăria, iar faptele sale mi-au rămas adânc notate în minte. Au trecut 100 de ani de la moartea unei eroine care a sacrificat totul pentru libertatea acestei țări și pentru acest popor care se dovedește a fi ingrat. Mă întreb dacă s-ar ridica acum, din locul ei de la mausoleul Tg Jiu, oare ar regreta tot ce a lăsat în urmă? Eu zic că da.
Oricum, drum lin să ai.
Rămânem în țară, de data aceasta anul 1941, când Ion Antonescu este numit mareșal. Cred că acesta este unul dintre cele mai controversate personaje ale istoriei noastre moderne. Este ba trădător, ba un erou, a greșit sau a făcut numai lucruri bune pentru țară. Părerile sunt extrem de împărțite, în ultimul timp, însă, am auzit tot mai des conceptul de adevărat patriot. Este foarte nasol să știi că nu vei avea acces niciodată la adevăr, dar ce să faci, așa este când te uiți către istorie.
Ps: eu nu pot să înțeleg cum funcționează mintea acestui popor și de ce insistăm cu diverse ideologii care mai de care mai complicate, când problemele pornesc de la noi și au soluții simple și concrete. Cum să vrei măi să fie bine, dacă tânăr fiind te duci cu cei doi copiii la bazin și de sub afișul unde scrie mare ”interzis sărituri„ faci exact asta. Și ți se atrage atenția, iar răsunsul este „sunt copiii„. Păi ce naiba îi înveți tu? Și ce pretenții ai mai departe?
Nimeni nu mă poate convinge că toate problemele nu vin de comportamentul poporului, cel care nu știe cum să încalce toate legile și regulile posibile și apoi se scandalizează pe teme de corupție și ideologii pe care nu le înțelege.
Ne auzim!
