22 aprilie, pentru mine este o zi extrem de importantă. În primul rând trebuie să îi zic la mulți ani tatălui meu prețios și trebuie să menționez că îi doresc să trăiască 1000 de ani pentru că merită.
Imediat după aceea, vreau să spun la mulți ani Pământului, și să îmi cer scuze pe această cale în fața acestei planete minunate care ne găzduiește și de care noi ne batem joc în toate felurile posibile. Și ca să spun drept nici nu știu dacă mai avem dreptul să existăm, pentru că din urma acesteo specii nu iese nimic bun. Pentru moment încă pământul este bun și încă ne mai ține, așa că îmi doresc mult să îi mulțumesc, deși încep să cred că nu este cea mai bună idee.
De asemenea este o zi importantă pentru mine pentru că acum mulți ani am scris pentru prima dată o poezie. Dar pentru asta am pregătit un articol separat în acest an.
Am povestit ieri despre moartea regelui Henric al VII-lea și azi îl privim pe moștenitorul său Henric al VIII-lea cum este încoronat. Foarte, foarte interesantă viața acestui personaj, este mai intensă și mai plină de peripeții decât viața unui personaj literar.
Să mergem pe teritoriul țării să o salutăm pe Veronica Micle, care se naște în anul 1850. Această poetă este mai degrabă cunoscută pentru relația sa extraconjugală cu Eminescu. Se spune despre ea că a fost muza acestuia. Totuși viața ei și relația dintre ei pare să fi fost una complicată și extrem de tumultoasă, deoarece a murit de tânără, în condiții suspecte, de otrăvire cu arsenic. Cu toate acestea moartea nu a fost declarată ca fiind o sinucidere, deși în mare parte lumea este convinsă de asta.
Mergem tot în patria noastră iubită, anul 1866, București, unde are loc primul concert simfonic din țară. Nu cred că ar avea rost să spun că mi se pare cam târziu pentru așa ceva, dar până la urmă bine că s-a întâmplat. S-au ascultat simfonii de Mozart, Beethoven și Haydn. Nu pot să spun decât să îi dăm îaninte și să îi ascultăm cât mai mult pe băieții ăștia.
Plini azi de zile de naștere, mergem la anul 1894 să îl salutăm pe Camil Petrescu. Mi s-a părut întotdeauna un scriitor interesant, cu un stil foarte bun. L-am citit mereu cu mare plăcere, deși mi se pare că pe alocuri poate să fie trivial. Partea interesantă este sfârșitul romanului tradițional și începutul romanului modern. De asemenea am simțit în Ultima noapte de dragoste că experiențele sunt personale. Din păcate în urma războiului își pierde auzul la o ureche, lucru care îl va marca pentru tot restul vieții.
Anul 1915 nu aduce nimic bun, pentru că discutăm despre prima utilizare a gazului toxic ca armă în timpul unui conflict militar și anume primul război mondial. Aplauze pentru nemți, cei care au inventat și utilizat pentru prima oară acest minunat lucru. Știm cu toții ce efecte provoacă și azi, motiv pentru care mai spun încă o dată aplauze.
Rămânem pe teritoriul țării să ne luăm adio de la Mircea Eliade, care a fost cunoscut mai ales pentru partea de istoria religiilor. Se spun multe și despre acest scriitor, după moartea sa au fost aduse acuzații de antisemitism, însă fără a exista ceva fondat. A murit în SUA la vârta de 79 de ani, în 1986 și i s-a respectat dorița de incinerare.
Ne auzim!
