[rainmaker_form id=”578″]
Povestim azi câte și mai câte, căci lumea aceasta este mare și plină de tot soiul de evenimente interesante și oameni interesanți cum ar fi talentatul Nicolae Grigoresc, pe care nu cred că îl cinstim așa cum trebuie, căci la asta ne pricepem foarte bine.
Începem prin a le spune la mulți ani belgienilor, căci azi este ziua lor, din anul 1831 când este ales primul lor rege, Lopold I. Cred că Belgia o duce bine, o țară frumoasă, bogată, bravo lor.
1821 mergem să îl salutăm pe domnul Vasile Alecsandri, unul dintre marii noștrii literați, dar și politician, intrat deja la secțiunea de clasici. Într-o vreme în polica românească erau oameni de litere, studiați, toate cele, acum analfabeți. Dar eu cred că fluctuația este defapt cea a bogăției. Vremuri în care cei bogați erau cei cu numele și care erau învățați pentru că iși permiteau, automat ei puteau face și politică. Nu prea știu dacă ideea asta cu pe vremuri făceau politică oamenii învățați este bună, sau făceau politică oamenii bogați. Ar merita să ne gândim un pic la asta.
Anul 1880, începe manifestul poeziei moderne românești prin articolul „Despre logica poeziei„ scris de către poetul Alexandru Macedonski. Cred că în zilele noastre poezia și-a pierdut di n putere, lucru care este rău, pentru că nimic nu mângâie sufletul mai frumos decât o poezie. Oricum dacă mă întreabă cineva pe mine, nu este vorba despre fapul că școala românească nu face o treabă bună, ci nu face treabă deloc.
Mergem să îi spunem adio domnului Nicolae Grigorescu, cred că cel mai faimos pictor al nostru, care se stinge din viață în anul 1907, la Câmpina, lăsând neterminată lucrarea ”Întoarcerea de la câmp”. Ca idee tabloruile care înfățișează nimfele sunt efetiv superbe, dar hei, de ce să ne lăudăm noi cu nenea acesta și să fie peste tot, când ne putem uita doar „afară„. Mi se pare un pictor extrem de talentat, dar nu prea ne place să îl băgăm în seamă. Când scrii pe google Nicolae G, primul nu este domnul Grigorescu, ca idee iar noi venim să spunem că țara este unde este din cauza politicii și nu din cauza mizeriei poporului? Ha!
Vreau doar să mă opresc câteva clipe pentru a-i onora memoria.
Venim în țară, 1914, unde se întrunește la Sinaia consiliul de coroană pentru a discuta poziția României în fața primului război mondial. Știm că cei aflați la conducerea țării atunci nu se puteau pune de acord în legătură cu acest subiect. Unii considerau că nu avem capacitatea de a intra, alții credeau că trebuie luată partea Germaniei, regele fiind de origine prusacă, iar regina Maria a susținut că ar trebui să intrăm de partea Antantei, cu scopul final al marii uniri (http://slashacudetoate.eu/regina-maria). Consilul a dat prima hotărâre, România iși menține neutralitatea.
Este foarte ciudat că atunci când ar trebui să ne păstrăm neutralitate, căci nu mai avem nimic de câștigat, ci dor de pierdut, suntem acolo, deobicei alături de partea greșită și în momentul despre care discutăm, când era nevoie de luptă pentru unire, atunci brusc stăteam pe margine. Nimic nu înțeleg din politica noastră, dacă există pe bune așa ceva.
Trei ani mai târziu, 1917, aliații noștri ruși se bat cu propiile lor probleme, căderea monarhiei, guvern provizoriu și mai târziu sosirea bolșevicilor la putere. Aleksandr Kerenski este numit cel de-al doilea prim-ministru al guvernului provizoriu. Marea problemă a acestui băiat a fost faptul că își dorea să continue războiul alături de aliații Rusiei, așa cum țara promisese. Totuși, se pare că rușii de rând erau sătui de lupte și doreau pace, lucru pe care Lenin îl promisese. De aceea acest guvern este răsturnat de bolșevici și de aici începe circul comunist.
Rămânem în Rusia, de data aceasta anul 1941, când comuniștii uitaseră promisiunea de pace demult, iar nemții începeau bombardamentele asupra Moscovei. Orașul nu a fost cucerit în cel de-al doilea război.
Mergem în 1969, când se fac primii pași pe Lună de către Neil Armstrong și Edwin Aldin. Sigur că în zilele noastre se spun foarte multe despre acest subiect, mai ales se speculează ideea că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, fiind doar o chestie de p.r pentru SUA. Nu sunt adeptul teoriilor conspiraționiste, dar ce mă bâzâie pe mine la faza asta este faptul că s-a întâmplat în 1969 și nu se mai întâmplă în zilele noastre. Adică, hm…azi parcă avem mai multă tehnologie și posibilități și totuși…
