Nu am mai scris de muuult și recunosc că mi-a lipsit. Nu plănuiesem ca lucrurile să arate așa, dar hei, ști cum se spune, „Omul își face planuri și Dumnezeu râde„. Și nimic nu este mai real decât această vorbă, ceea ce demostrează că dumnezeu nu este acest creeator sobru al religiei creștine, dar asta este o altă discuție. Ultima oară când ne-am auzit așteptam un weekend frumos cu oameni minunați și ne pregăteam apoi de concediu. Ei bine, weekendul a fost chiar miunat, revederea cu oameni dragi, care sunt din ce în ce mai dragi și apoi am plecat în concediu gata să ne odihnim. Din păcate însă, nu am apucat să facem lucrurile așa cum ne-am fi dorit din cauza unui superb virus care mi-a atacat stomacul și mi-a secerat puterile. A trebuit să ne întoarcem mai repede acasă, unde am zăcut câteva zile. Nu am putut profita nici măcar pentru a scrie, căci nu m-am simțit în stare. În fine, am reușit totuși să ajung în 15 la castel, dar asta va fi un articol pentru zilele ce urmează.
Pentru că am reușit să îmi revin, putem începe cu surprizele zilei, așa că urăm un călduros la mulți ani medicinei militare românești. Consider că este o ramură extrem de importantă a medicinei noastre, în mod deosebit în timpul conflictelor armate la care am participat. Cu siguranță a fost o rază de speranță pentru cei de pe front. La 21 august 1862, domnitorul Cuza a semnat decretul de înființare a corpului de ofițeri sanitari, drept urmare s-a recunoscut oficial această ramură.
Merg în regatul Ungar al anului 1614, când moare Elisabeta Bathory. Aceata moare în castelul Čachtice, unde fusese întemnițată în urmă cu patru ani, fiind acuzată de multiple crime odioase. Istoria a fost de acord, până acum, că discutăm despre un criminal feroce, despre un personaj sadic și obsedat de putere, sânge și frumusețe. De curând s-a început o încercare de curățare a numelui său, punând întreaga campanie de denigrare pe seama politicii. Nu cred că vom știi niciodată care este adevărul. Cert este doar că a murit singură, zidită într-o camera altături fie de demonii ei, fie de nedreptățile vieții sale.
Observ că este ziua tablourilor furate și încep cu anul 1911, Luvru, unde faimoasa pictură Mona Lisa a lui Da Vinci a fost furată, dar recuperată după numai două zile. Mai târziu, în 1961, de la Galeria Națională din Londra a fost furat tabloul ”Ducele de Wellington” a lui Goya. Acesta a fost recuperat în anul 1965.
Mergem la anul 1925, ca să urăm bun venit în lume minunatului actor Toma Caragiu. Dacă există cineva care nu știe despre cine vorbesc, pfuu nici nu știu ce să facă. Mai mult de atât mai înaintăm până în anul 1930 ca să îi urăm bun venit și domnului Jan Constantin. Cu această ocazie am să pregătesc un mic omagiu și ne vom distra copios cu măcar unul dintre filmele BD.
Mergem în anul 1943, când se încheie faimoasa bătălie de la Kursk. Aceasta este recunoscută ca fiind cea mai mare bătălie a blindatelor din istorie. Armata germană a avut niște pierderi omenești enorme.
Venim în țara anului 1945, unde se desfășoară un război între regele Mihai și guvernul Petru Groza. Regele soma premierul să demisioneze, iar refuzul acestuia a dus la hotărârea regelui de a nu mai semna decrete. Știm cu toții că zilele regelui au devenit numărate în fruntea statului.
Rămânem în țara, anul 1955 când începe prima emisiune televizată din România. De atunci lucrurile au evoluat, sau cel puțin așa trebuia. Eu văd însă o involuție a emisiunilor televizate în România, un bâlci total, fără nici un sens în mai toate domeniile și pe mai toate posturile de tleviziune. Ce să spun? Felicitări!
2012, 23 de zile după referendumul de demisionare a domnului președinte Traian Băsescu, Curtea Consituțională nu îl validează, considerând că nu s-a întrunit cvorumul. Peste 7 milioane de voturi și cu toate acestea nu s-a considerat a fi voința majorității. Las asta aici. Atât.
Mergem în anul 2016 ca să ne luăm adio de la actorul Marin Moraru. Nu am să uit niciodată povestea bicicletei galbene care mi-a făcut copilăria frumoasă. Drum bun să ai domnule!
Ne auzim!
