21 aprilie, este sâmbătă și este minuant. Totul afară este verde și înflorit, natura și-a primit tributul și a reînăscut. Eu știu, poate că este ceva absolut normal sau poate că ar trebui să sărbătorim de fiecare dată când avem oportunitatea, pentru că poate luăm lucrurile mult prea de-a gata, mult prea firesc. Popoarele antice făceau în așa fel încât să mulțumească mereu pentru tot ceea ce primesc, să se închine de fiecare dată pentu cea ce omul modern crede că i se cuvine. Omul, acest animal care vânează de plăcere și nu de necesiate, această creeatură care distruge tot ceea ce îi iese în cale, fără să conteze nimic. Foarte interesant cum odată cu modernizarea, progresul, tehnologia, societatea s-au dus pe apa Sâmbetii bunătatea, apropierea de natură, simplitatea sufletului și a fericirii.
În timp ce scriam articolul am văzut un minunat interviu, cu un preot ortodox, care ne explica să nu mai băgăm bani în salvarea maidanezilor, să îi dăm la urși, că aceștia vin la casele oamenilor și așa am salva și vieți și desigur și bani pentru a se putea da la biserică. Va fi un articol public și nu pot aici să scriu tot ce îmi trece prin cap, așa că mă voi limita la niște cuvinte, cum ar fi: scrârbă, gunoi, iad, mizerie, ură, gunoi, gunoi, gunoi.
Mergem să spunem la mulți ani Romei. Sper că încă se mai cunoaște legenda întemeierii acestui minunat oraș, legenda lupoaicei care i-a adoptat și crescut pe cei doi copii, Remus și Romulus, care apoi au venit pe cele șapte coline pentru a întemeia Roma în 753 î.d.H. Este o poveste la care vechii romani, odată cu întemeierea imperiului în jurul aceste frumoase capitale au ținut foarte mult. Întemeietorii săi au fost deci neînfricați, crescuți și hrăniți de o lupoaică. S-a prețuit curajul, lupta, s-a creeat un imperiu de supraviețuitori. Se spune despre români că poartă în sânge și în ADN-ul colectiv parte a acestui imperiu. Încep să mă îndoiesc tot mai tare de asta.
Mergem în Anglia unde se întâmplau lucruri care aveau să îi schimbe istoria pentru totdeauna. Murea regele Henric al VII și anume primul rege din dinastia Tudor, ceea ce înseamna că singurul său fiu, Henric trebuia să îi urmeze la tron, deoarece acela care fusese crescut pentru a fi următorul rege, Arthur, murise cu ceva timp înainte. Discutăm despre o dinastie tânără, a cărui coroană se clătina un pic, deci avea nevoie de un rege care să o consolideze. Ei bine, Henric al VIII-lea a reușit să își aducă dinastia la statut de legendă.
1689 este anul în care biserica din centrul Brașovului mult iubit devine Biserica Negră, în urma unui incendiu care i-a distrus acoperișul și mobilierul.Sigur că s-a reconstruit ceea ce a fost distrus, însă din cauza focului, piatra din care este construită a devenit închisă la culoare și s-a intitulat Biserica Neagră. Ne bucurăm că încă este acolo și că în vecinătatea ei nu s-a constuit încă nici un bloc sau un mall. Zic asta pentru că mi-a plăcut maxim la Iași unde este fenomenalul palat al culturii, proapăt renovat și o mizerie de mall, care tronează lângă el.
Mergem să celebrăm nașterea împărătesei Ecaterina cea Mare, cea care și-a iubit mai mult țara adoptivă, Rusia, mai mukt decăt țara sa de baștină, Germania. A luptat pentru poporul rus, și-a dorit moderniazare și a rămas în istorie pentru asta cu toate că nu avea sângele lor. A lăsat în urmă toate obiceiurile și legăturile germane și a devenit rusoaică în adevăratul sens al cuvântului. Se spune de multe ori că o persoană din afară poate conduce mai bine o țară, decât una legată prin sânge. Avem și noi exemplul regilor noștii, măcar al primilor doi, căci deja următorii îi putem considera români și știm cum a fost asta.
Merg la patria mamă, anul 1895, când se dă Legea Minelor, ceea ce presupunea că propietarul pământului nu mai este și propietarul zăcămintelor aflate în pământ, care treceau în propietatea statului. Mi se pare o lege foarte bună și înțeleaptă, care se mai aplică și azi, doar că propietarul zăcămintelor nu mai este statul român, ci alte state mai șmechere puțin.
Haideți să mai celebrăm o ceva, de data asta mergem în anul 1926, Anglia, unde se naște regina Elisabeta a II-a. Pe această cale îi urăm la muțlti ani! O urmăresc de ceva timp pe această regină și mi se pare impecabilă și cu cât îmbătrânește, cu atât este mai drăguță în ochii mei.
Ne auzim!
