Avem 2019, decretat Anul Cărții. M-am bucurat foarte mult pentru acest lucru, așa cum m-am bucurat și de faptul că în 2018 s-au înregistrat creșteri substanțiale în vânzările de cărți. Sper din tot sufletul că lumea a început să citească, pentru că așa va reuși să își deschidă mințile, să fie capabil să gândească și să analizeze lucrurile, dincolo de ceea ce vede la televizor. Poate că așa va ajunge și țara noastră să priceapă ce este democrația, ce este libertatea și ce drepturi și obligații are toată lumea.
Un popor necitit este ușor de manipulat, este ușor de păcălit, de o parte sau de cealaltă a puterii politice. De asemenea cu cât omul citește mai mult, cu cât învață să se documenteze pentru a putea lua parte la o discuție având argumente, nu doar clasica idee „pentru că așa am spus eu„.
În ultima vreme am sesizat că suntem înconjurați de un număr mare de copii, lucru care este bun și mă bucură. Ceea ce mă îngrijorează este educația acestora, pentru că nu este suficient ca ei să existe, pentru ca viitorul să fie pus la punct. Dacă ajutorul nu vine din nici o parte, nici de acasă, nici de la școală și nici din societate, atunci lucrurile vor fi sumbre.
Nu este suficient ca un copil să fie născut, schimbat și hrănit. La fel de necesară este și hrana minții sale și a sufletului său. Un copil are nevoie să se joace, să își dezvolte imaginația și creativitatea, are nevoie de comunicare și de o lume a sa. Sunt acum atâtea cărți pentru copii de îți este mai mare dragul de ele. Dacă părintele îl trântește pe un scaun și își vede de telefon, sau dacă îl trântește într-un bazin și nu îi pasă de ceea ce face, sau pe o plajă, indiferent cât de scumpă, atunci rezultatele nu vor fi prea bune. Nici ideea de a-l lansa într-un număr mare de activități, care mai de care mai sofisticate nu este suficientă.
Ieri am fost la mall, în 2019 anul cărții, la o oră la care este de fel mai gol. Erau o mulțime de adolescenți, care mai de care mai fițoși. Preț de 10 minute mi-au sângerat urechile ascultând fără să vreau extraordinarele conversații. Nici noi nu eram mai deștepți, e drept. Dar acum conduce banul, conduc prețurile unor haine de doi lei, a unor tunsori care face un băiat să arate ca un ananas și așa mai departe. Despre fete pot să spun că nu ai idee dacă are 13 ani sau 23. Nu doar hainele și straturile de machiaj, dar atitudinea în sine.
Dacă noi încercam să ne strecurăm în câte un bar, sau un local din acesta ce nu este pentru anumite vârste, ei nu mai au nevoie. Nu de alta, dar de duc frumos la mall și beau bere la KFC. Părintele este liniștit, căci copilul este în siguranță, nu umblă aiurea prin baruri și așa mai departe. Mi s-a părut al naibii de haios. Și toți ananașii ăștia cu plasele după ei, de la diferite mărci, care mai de care mai importante. Dragii de ei. Eu și acum trebuie să fiu semi târâtă la astfel de cumpărături.
Oricum în ideea aceasta îmi este tot mai greu să ies din casă căci nesimțirea adulților este tot mai mare, iar exemplul dat pentru copii este din ce în ce mai stupid. Aș vrea să cred că vom cinsti anul cărții nu doar prin cumpărarea lor, dar mai ales prin citirea lor. Și nu doar câte un scriitor care chipurile este la modă, pentru ca apoi să luam de bună opinia sa, ci cât mai mult și diferit, cu scopul de a ne putea crea propria opinie, indiferent de ce spune valul.
Să cinstim deci 2019, anul cărții!
