O zi foarte frumoasă de iarnă, 18 ianuarie, ce minunăție! Avem o grămadă de lucruri interesante. Îi salutăm pe minunații Tudori, avem revoltă, avem invenții, avem comedii, scriitori, avem de toate!
Începem frumos cu anul 1486, când ia sfârșit războiul celor două roze, prin alianța celor două case Lancaster și York, în momentul căsătoriei lui Henric al VII-lea cu Elisabeta de York. Ei bine așa începe în Anglia cea mai vestită dinastie, cea a Tudorilor.
Avem 1799, când în Franța se brevetează prima instalație pentru produs hârtie. După cum spuneam în articolul de ieri, la noi abia în 1906 s-a format biroul de pentru invenții și brevete. Asta înseamnă că tot ce a fost făcut de minte românească înainte de ace an s-a înregistrat pentru altă țară. Fain, nu?
Tot ieri am discutat despre norod și despre cererile acestuia, iar azi notăm începutul revoluției de la 1821, când reprezentații boierimii încheie o alianță cu Tudor Vladimirescu și cu membrii eteriei, în vederea ridicării poporului la luptă. Să recapitulăm, marii boieri se aliază împotriva dominațiilor străine în țară, cu intenția de a stopa amestecul acestora în conducerea țării, nu invers, da? Ei bine, azi nu ne mai lăudăm cu așa ceva, căci azi reprezentații puterilor fac tot posibilul ca poporul să se ridice la lupă unul contra celuilalt. Și le iese de numa!
1844, Iași, se pune piatra de temelie a dramaturgiei românești, momentul în care se joacă în premieră comedia lui Vasile Alecsandri, „Iorgu de la Sadagura„.
1847, tot la Iași, concertează minunatul Franz Liszt, unul dintre compozitorii mei favoriți. Acesta face cunoștință cu marii noștri oameni ai timpului respectiv. Mi-ar fi plăcut atât de mult să fiu pe acolo, să văd acele imagini, să aud acel concert. Este vorba despre niște timpuri în care cultura cântărea ceva mai mult, la fel și talentul.
Mergem în 1878, când domnul Spiru Haret își ia doctoratul în matematici, la Sorbona. Teza lui în matematică cerească a devenit faimoasă și pentru unii este și azi. Pentru noi Spiru Haret a devenit o facultate de doi lei și cam atât. Sunt convinsă că nici măcar absolvenții ei nu se obosesc să știe cine a fost domnia sa, iar restul școlii românești nici atât.
Merem în 1879, de data aceasta la București pentru a vedea o altă minunată premieră și anume cea a comediei „O noapte furtunoasă„, operă a domnului Caragiale. Din fericire acesta încă nu s-a pierdut, nici pentru teatru și nici pentru lectură, sperăm să nici nu se întâmple în curând.
Mergem în 1887, un român numit Lazăr Edeleanu, reușește pentru prima oară sintetizarea amfetaminei, în Germania, desigur, nu la noi, că nu avea cum la noi, am mai povestit despre asta.
Mergem în anul 1936, să ne luam adio de la domnul Rudyard Kipling. Un scriitor cu care critica nu a fost prea milostivă, despre care s-au spus multe aiureli, dar care a reușit să învingă timpul până la urmă. Cartea Junglei nu va dispărea atât de ușor din mintea omenirii.
Dacă ieri povesteam despre eliberarea Varșoviei din mâinile nemților, azi a sosit timpul Cracoviei, care este eliberată de Armata Roșie. Felicitări Poloniei pentru revenirea spectaculoasă de după război și de faptul că pune la punct orice încercare de control străin. și pentru faptul că papă banii UE. În rest este teroare și la ei, din punct de vedere al politicii interne.
Ne auzim!
