Am ajuns la ultima parte a lui 2019 și avem o foarte mică retrospectivă. Ei bine, 2019, Anul Cărții a fost spectaculos. La sfârșitul anului trecut îl anunțam pe 2019 că are de muncă. Din fericire, însă, s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele.
Despre Anul cărții, despre cititul în România am scris deja într-un articol precedent și vă invit să îl vedeți: https://slashacudetoate.eu/2019-anul-cartii-2. Într-un anumit moment m-am gândit că este suficient articolul respectiv și poate ar trebui să mă opresc. Dar nu reușesc 🙂 Mi se spune des că nu pot să tac, în vorbă sau în scris.
Să trecem repede peste carte, sigur v-am făcut capul calendar cu ea, dar aș vrea să înțelegeți că înseamnă foarte mult pentru mine și că datorită vouă, cititorilor mei, am trăit momente de fericire extremă. Ea se numește Omul a uitat că trebuie să moară și se găsește aici: https://www.libris.ro/omul-a-uitat-ca-trebuie-sa-moara-ioana-trif-EIK978-606-49-0146-0–p11708448.html. Este cu capul în jos cartea, povestea, personajul și desigur eu. Totuși am rugămintea să țineți cont de faptul că este beletristică, fruct al imaginației mele. Mă doare un pic că trebuie să explic că nu descrie o realitate, ci o lume imaginară, despre urmare nu se va supune regulilor realității, dar aparent trebuie. 🙂
Am trecut prin experiența unei lansări de carte și a fost fantastic. O mulțime de oameni, mare mare mulțime, care au venit să îmi fie alături. Am avut emoții de toate neamurile și mi-a răscolit sentimente și dorințe despre care nu știam mare lucru. Am crezut că nu voi reuși și încă nu îmi vine să cred că s-a întâmplat. Din septembrie și până acum, nu am reușit să găsesc acele momente în care să stau cu mine de povești și să dezbatem ce s-a întâmplat. Motiv pentru care toate acele emoții sunt în trecute la „în așteptare„. Dar vă anunț când aflu ce este cu ele.
Mai departe, am citit și anul acesta. Nu la fel de mult pe cât mi-am propus, conform unei aplicații discutăm despre aproximativ 40 de cărți, în jur de 11.000 pagini. Este bine, nu foarte bine.
Mai departe, pagina de facebook a acestui blog ( https://www.facebook.com/slashacudetoate) a înflorit și este în creștere, suntem acum cu 5000 de urmăritori, lucru care este efectiv OAU! Acolo avem locuri frumoase, oameni minunați, fapte extraordinare, animale, artă, glume, muzică, arhitectură, călătorii, jocuri și concursuri. Avem și despre realitatea care ne înconjoară, pentru că nu putem fără ea. Mai fac din când în când spume la gură și mă simt uneori neputincioasă și nebună, așa că scriu. Dar voi nu doar că mă iertați, dar vă simțiți apropiați de mine și de părerile mele, ceea ce mă face să mă simt extraordinar.
În 20 20 🙂 vom merge mai departe și vom pune un topic de discuție pentru fiecare lună. Eu fac munca de cercetare și de scriere, cât mai frumos și mai corect pot. Deja pretențiile sunt mai mari și sunt mulți ochi ațintiți spre noi, dar încercăm.
Am scris articole, povestioare, tot soiul de minuni. Unele au fost foarte foarte bine primite și asta mă bucură enorm. Pun mai jos câteva și vă invit să le citiți, poate că o să vă placă:
Și abia acum am observat câte sunt și toate mi-s dragi de nu se poate, însă trebuie să mă opresc, pentru că altfel vă amețesc de cap. Dar poate că o să găsiți și alte articole, sau cel puțin eu așa sper.
Și am ajuns la ultimul capitol de discutat pentru 2019 și anume călătoriile. Am fost în acest an în locuri minunate, m-am plimbat, am văzut lucruri care mai de care mai interesante. Când trebuie să plec, mă gândesc mereu, ah, iar bagaje, iar drumuri, oboseală și iar un soi ciudat de anxietate ( https://slashacudetoate.eu/aeroportul ). Dar merită de fiecare dată. Să vezi, să auzi, să înțelegi lumi noi. Nu se compară cu nimic această senzație.
Am început cu Milano, capitala europeană a modei. Domul este de-a dreptul minunat, „Cina cea de taină„ a lui Da Vinci, cetatea Sforza. Superb și vă invit să citiți două vorbe și să vedeți poze: https://slashacudetoate.eu/milano-cetatea-sforza.
Apoi am călătorit în Cracovia, a cărui trecut regal se ridică mai sus decât cel comunist. Și desigur, exemplul pe care polonezii îl dau legat de ceea ce înseamnă cu adevărat să „profiți„ de beneficiile UE, este de urmat și pentru cei mai puțini curajoși: https://slashacudetoate.eu/cracovia-orasul-dragonului.
În încheiere am păstrat un ținut de basm, un loc extraordinar, o lume departe de lume, Delta Dunării. Odihnă, liniște, o oază de altceva. Iubesc locul acesta, mi-a fost dor de el și cu siguranță nu va mai trece atâta timp până când voi reveni acolo. https://slashacudetoate.eu/poveste-din-delta-dunarii.
În concluzie 2019 a fost un întreg spectacol, ceea ce înseamnă că 2020 are furcă! Totuși are deja un avantaj și anume că va începe în forță, cu o excursie în Cetatea Eternă, unde spre să ajung cu bine și de unde sper să revin cu forțe și povești noi.
Te pup 2019, vă pup și pe voi! Și ne auzim la anul!