Avem ziua de 15 ianuarie și anume Ziua Culturii Naționale. Voi spune că este bine că decretele și cu zilele, dar parcă ar trebui ceva mai mult. Adică pe noi românii nu ne interesează cultura națională nici cât negru sub unghie, nu ne interesează istoria noastră, nu ne interesează educația, nu ne interesează nimic în afară de circ. Începând cu cei aflați la conducere până jos totul arată exact la fel. Și cei care în mintea lor cred că sunt mari luptători pentru dreptate și adevăr sunt tot circari, mai mult, o parte dinre marii noștri oameni de „cultură„ sunt tot niște circari, dar ceva mai ipocriți decât ceilalți. Iar azi toată lumea se murdărește de Eminescu la gură, deși în rest nu îl bagă nimeni în seamă. Eminescu a iubit acest popor și cam ăsta a fost defectul lui principal.
Avem destule lucruri în țară de studiat, cu care ne putem mândri, pe care ar trebui să le vedem un pic cu alți ochi și să nu mai amestecăm toate lucrurile, așa cum suntem noi obișnuiți să facem. Vai de mine, s-a întâmplat nu știu ce, să aruncăm toată țara la gunoi și tot trecutul și tot ce avem.
Cât despre Eminescu, dragul de el, hai să povestim toți despre el azi, pentru ca de mâine să îl lăsăm să se prăfuiască încă un an, cu mici pauze, atunci când este înjurat de ceva elevi care trebuie să îl studieze.
Discutăm despre anul 1559, când este încoronată regina Elisabeta I a Angliei. Acest personaj extraordinar este foarte bine cunoscut chiar și în zilele noastre și am să spun pe scurt că a fost aparte din toate punctele de vedere. Pregătesc un mic articol despre ea, va sosi în următoarele zile.
Mergem în anul 1850, când lumea îl salută pe cel despre care am discutat mai sus, Mihai Eminescu, cel ce a devenit poetul nostru național. Acesta este evenimentul care a desemnat Ziua Culturii Naționale. Sigur că el, munca și opera sa ar trebui puțin separate de fanfanarismul și ipocrizia poporului român.
Mergem în 1894, când la Târgul Jiu se naște un personaj extrem de interesant și anume Ecaterina Teodoroiu, una dintre marile noastre eroine. Dacă este cineva care nu știe cine este fata aceasta,atunci..nu are rost să mai zic atunci ce.
Foarte interesant acest fapt pe care îl voi nota în continuare și anume anul 1943, ministru de externe la României propune ceva foarte interesant și anume ieșirea simultană din război a României, Ungariei și Italiei. Această propunere se va tot relua, fără nici un rezultat. Am râs foarte bine, căci propunerea este mai românească decât prevede legea. Păi măi băieți, voi credeți că peste tot funcționează ca la noi? Peste tot merge cu trădarea și cu renunțarea când nu este bine?
