Am primit o grămadă de feedback pozitiv legat de articolul de ieri și vă mulțumesc tare mult tuturor pentru asta, am înțeles mesajul. Și pentru că am înțeles propun să continuăm cu surprizele de azi.
Înainte de asta am totuși o povestioară. Se făcea că în stația de aftobuz erau doi englezi mai bătrânei. Povesteau ei sus și tare despre toți care erau în stație, ăla e nașpa îmbrăcat, ăla e gras, ăla e urât, tra la la. Toată lumea se uita urât pe acolo, dar liniște totală, că doar nu este frumos, am asculat o vreme, apoi i-am întrebat dacă sunt conștienți că aci, în țara asta din lumea a treia toată lumea vorbește engleza și toți înțeleg ce bârfesc. Eh, alea fețe a cei doi babalâci deștepți.
În concluzie, e fain pe locul patru?
Buun, hai să mergem să spunem viva la France! Azi 14 iulie, este ziua națională a Franței. Notăm aici 1789, eliberarea Bastiliei în timpul revoluției franceze, însemnul puterii monarhale absolute. Acesta este evenimentul cel mai cunoscut, legat de ziua lor naționalp, nu toată lumea știe faptul că se sărbătorește și anul 1790, reconcilierea și unitatea tuturor francezilor, când regele Ludovic al XVI-lea a jurat credință Națiunii și legii. Se sfârșea astfel teroarea iacobină, despre care am povestit și în articolul de ieri (http://slashacudetoate.eu/13-iulie-traiasca-rock-ul ) . povestea capetelor tăiate la ghilotină lua astfel sfârșit.
În anul 2002 președintele Jacques Chirac scapă ca prin urechile acului în urma unei tentative de asasinat din timpul festivităților de ziua națională.
Franța își sărbătorește ziua în 14 iulie din anul 1880 și le urăm azi toate bune și viață lungă, căci au fost aliații noștrii extrem de importanți și care ne-au ajutat cu adevărat pentru împlinirea țelurilor naționale. Azi e ziua voastră, mâine este ziua croaților. Tot este mai bine pe locul trei decât pe patru.
Ca să rămânem tot pe teritoriul Franței, îi spunem la mulți ani cardinalului Jules Mazarin. Ei haaa, mergem la amintiri cu mușcehari, iar, așa cum am zis în articolul despre Ludovic IX (http://slashacudetoate.eu/regele-soare ), băiatul acesta a avut o influență mare asupra conducerii Franței, s-a zvonit chiar că e bine și adânc în grațiile reginei Anna de Austria, fără să fie nimic demonstrate.
Mai notăm câte una alta, spre exemplu, Germania anului 1933, când toate partidele politice, cu excepția celui nazist, sunt scoase în afara legii. Ei da! Ce fain, nu? Păi eu zic că de la ideea ăia îs proști, să îi inerzicem și tot așa, hocus-pocus, Germania Nazistă. Fain de tot, băieți simpatici!
Vreau să sfârșesc prin a-i spune un drum lin lui Tudor Arghezi, care apropos pentru cei care vor să se dea bine în bărci se scrie cu un singur I, fiind numele ales de către acesta. Mi s-a părut mereu o personalitate interesantă, cumva cu mutra aceea serioasă, dar a cărui iubire nebună pentru copii săi se putea citi din poeziile sale. Pentru cine nu știe, băiatul a fost închis acum 100 de ani, acuzat de trădare și de colaborare cu Germania, spun doar ca și curiozitate, căci asta nu mi se pare relevant pentru critica literară. Ca și personalitate însă, a fost puternic influențat de părerile sale politice în care a crezut și le-a susținut. Ca să fim foarte clar înțeleși a fost un comunist de frunte, a iubit regimul, a scris despre asta și regimul l-a iubit înapoi. A murit la 14 iulie 1967.
Buuun, reluăm încet încet obiceiurile, să vedem cum o să meargă. Până una alta, hai Croația!
Ne auzim!
