[rainmaker_form id=”578″]
Pentru că lucrurile stau ceva mai bine pentru psihicul meu, din fericire, mi-am dorit să reiau scrierile legate de evenimentele zilei. M-am dezobișnuit un pic de acestă etapă cu care am început blogul și cu care am reînceput să scriu după mult timp.Dar până la urmă trebuie să ne apucăm și să vedem ce iese, mai ales că sunt sătulă de politică și mizerii, să mai povestim și despre altceva, așa aș spune.
Să spunem deci cu mare, mare drag, azi 13 iulie, trăiască rock-ul, azi de ziua lui și pe vecie!
Cine nu știe, cine nu a trecut prin asta nu știe ce înseamnă, dar eu pot spune că rock-ul, intitulat generic desigur, m-a salvat. Mentalitatea, oamenii, stilul de viața și cel mai important muzica, într-un cuvânt totul. Am fost, am crezut, am suferit, dar apoi m-a găsit rock-ul și iată-mă.
Îmi aduc aminte la început ideea de „o să îți treacă„ , stai frățioare că nu sufăr de lepră, ca să îmi treacă. Sigur că sunt și din astea cum „am ascultat și eu„ sau „am purtat și eu„ , ca și cum uf, te înțeleg…Dar nu mă înțelegi, pentru că eu așa am să mor și sunt mândră de asta pentru că numai bine mi-a făcut și îmi face în continuare.
Rock-ul mă înțelege, mă ajută, este lângă mine la fiecare pas și îi mulțumesc foarte mult pentru asta. Muzica este cea care curăță sufletul. Nazdarovya!
Hai mai departe un pic cu evenimentele să ne distrăm cu două, trei puncte.
Mergem să îi spunem la mulți ani lui Iulius Cezar, care s-a născut în anul 100 î.d.H. Hai să nu ne agităm cu nu poți să spui la mulți ani unuia care nu mai este, căci acest băiat a devenit nemuritor, e clar nu?
Știm cu toții, da? General roman, scriitor și desigur, Cezar. Dacă cineva nu știe, este grav. Să pună repede mâna pe citit, căci eu nu cred că este cazul să spun mai mult.
Mergem în Franța anului 1793, fascinantul eveniment al revoluției franceze, când este asasinat Jean Paul Marat de către Charlotte Corday , clasica scenă a morții în cadă. Un moment foarte interesant în istoria Franței care poate fi o lecție foarte foarte bună pentru ideea de hai să îi dăm pe toți jos și să le tăiem capul, dar pe cine punem în loc?! Ca idee, se înlocuiește monarhia absolută cu teroarea iacobină. Marat a fost cunoscut pentru scrierile sale extrem de radicale. Acesta avea o boală de piele pentru care avea nevoie de lungi băi medicinale, fiind un loc unde scria mare parte din ideile sale. De aceea asasinatul său în cadă de către o simpatizantă girondistă a fost un eveniment plin de semnificații.
Pentru iacobini Marat a devenit un fel de sfânt care s-a sacrificat pentru cauza lor, fascinant pentru o grupare care scosese sfinții înafara legii.
Mergem în Germania anului 1878, când se semnează la Berlin un tratat prin care Serbia, Muntenegru și România sunt complet independente față de Imperiul Otoman. Un mare pas înainte pentru țara noastră, sau cel puțin așa trebuia să fie. Ne-am desprins, deci, din ghearele unui imperiu îmbătrânit, corupt, care apăsa tare greu pe spinările noastre. Am luptat cot la cot cu rușii și am obținut această independență foarte importantă pentru noi. Azi, 140 de ani mai târziu suntem doar corupți și tâmpiți și în loc să ne apese un imperiu, ne apasă mai multe, doar că suntem niște mari democați în viață. Aplauze, vă rog!
Mergem în Anglia anului 1908, unde se desfășoară ediția aniversară de 10 ani de la reluarea Jocurilor Olimpice, fiind prima ediție în care au voie să concureze și femeile. Să spunem, deci, că este un mare pas înainte pentru omenire. România nu a concurat la această ediție, în cazul în care cumva vă întrebați.
Mergem în anul 1966, Spania, unde moare Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha. Nu știți cine este, huh? Ei bine, nici eu nu știam, dar am descoperit o poveste foarte interesantă. A fost sora reginei noastre Maria, ultima supravițuitoare în anul 1966. A fost căsătorită cu infantul Spaniei, iar viața sa a fost un întreg scandal. De la faptul că nu i s-a permis căsătoaria cu vărul său primar, fratele lui Nicolae II, până la faptul că mama regelui Spaniei a acuzat-o de faptul că are o aventură cu regele și s-a cerut exilul ei, totul în jurul său a fost o nebunie continuă.
A trăit într-o perioadă în care monarhiile Europei au fost atacate de revoluții și schimbări și foarte multe dintre ele și-au găsit sfârșitul, așa cum a fost și cazul nostru. Puțin cunoscută ființa asta, dar foarte ineteresantă poveste. Mai povestim și despre diverse, să ieșim din „normalitate„ .
Eu zic că a mers binișor, nu scârțâim așa de tare, dar mereu este loc de mult mai bine.
Trăiască rock-ul și ne auzim!
