13 februarie – Dunărea Albastră

 Este o zi minunată, o zi de iarnă, o zi de 13, nu am putut să ratez evenimentele, deși nu îmi place să fiu nevoită să mă grăbesc. Dar nu am putut trece peste Dunărea Albastră.

 Lucrez la articolul despre regina Elizabeta a Angliei, drept urmare se cade să începem cu magnifica dinastie a Tudorilor. Mergem cu anul 1542, când este executată Catherine Howard, cea de-a cincea soție a regelui Henric al VIII-lea. Acestă tânără, acuzată pe bune dreptate de adulter și trădare, nu a fost decât o victimă a unui bărbat devenit din rege și luptător, tiran și nebun. Și mai interesant este faptul că poate a fost un tiran nebun de la începuturi. Rămâne o enigmă a istoriei.

 Mergem mai departe să vedem o mizerie și o lașitate. Anul 1633 Galilei se prezintă la Roma, pentru că începe procesul inchiziției împotriva sa. Această personalitate extraordinară chinuită de niște tirani adevărați. Nu pot să spun ce am în minte, că nu e frumos și mă ceartă mama.

 1849, mitropolitul Andrei Șaguna merge la împăratul Franz Joseph cu o petiție din partea fruntașilor români în vederea recunoașterii națiunii române. Dar ce folos dacă la 100 de ani de la unire unii sunt de părere că nu se dorea unirea, că așa și pe dincolo, că nu suntem o țară, că unii sunt mai cu moț. Oare nu era bine să stea și băiatul acesta, Șaguna, foarte calm și liniștit acasă? Să își odihnească și el picioarele. De plimbare pe la Viena îi ardea. Vai Vai.

 1867, extraordinara capodoperă intitulată Dunărea Albastră a compozitorului Johann Strauss este pentru prima oară prezentată publicului lui Viena. Fantastica lucrare ne bucură nespus și azi. Am aflat de curând că Brahms, bun prieten a lui Strauss, i-a spus acestuia că marea sa dorință este să fi compus el Dunărea Albastră. Extraordinară lume a muzicii clasice, o lume de poveste. Și desigur, ar trebui să ne mângâie pe noi pe suflet la fel de tare, sau poate chiar mai tare, decât pe austrieci. Doar că noi uităm și de existența Dunării și nu știm cum să ne batem joc mai tare, să o murdărim mai tare și să o sărăcim. Ce îi trebuie servitorului diamante? Lui îi trebuie doar stăpâni.

 1945,  Budapesta este eliberată de sub ocupație fascistă. Foarte frumos, foarte bine. Cine s-a ocupat de asta? A da, niște fraieri care mai bine stăteau acasă.

 1960, Franța detonează prima bombă nucleară. Aplauze! Trăiască omenirea.

 Am concluzionat citind despre ziua aceasta că românii sunt niște fraieri mari de tot, care atunci când nu sunt călcați în picioare de stăpâni, se clacă singuri în picioare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *