Aveam 12 ianuarie, o altă zi interesantă și plină de evenimente. Avem comemorarea atacului de la Smârdan, să ne mai aducem aminte din când în când de faptul că niște oameni au luptat pentru independența noastră, că au trecut prin multe, că au murit, că și-au lăsat familiile acasă, că lucrurile nu au fost roz, doar că în loc să se smiorcăie toată ziua au făcut ceva.
Începem cu anul 1483, când alianța moldo-rusă se întărește prin căsătoria Elenei, fiica lui Ștefan cel Mare, cu moștenitorul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea. Cei doi au avut împreună un fiu, însă după moartea soțului său a fost asasinată.
1878, trupele române ocupă Smârdanul, un punct de apărare extrem de important pentru cetatea Vidinului. Discutăm aici despre războaiele ruso-turce, la care a luat parte și România, în vederea obținerii independenței. Este vorba despre o victorie extrem de importantă. Iubitul nostru pictor Nicolae Grigorescu a imortalizat acest moment într-o superbă pictură.
1943, Rusia, acum Sankt Petersburg, atunci Leningrad, este încercuit de trupele germane. totuși lucrurile încep să arate altfel, căci rușii încep să împing atacul înapoi. În momentele acelea nemții s-au simțit invincibili și se vedeau deja ca stăpânitori ai lumii. Lucrurile nu stau întotdeauna așa cum par.
1951, intră în vigoare convenția pentru reprimarea genocidului. Foarte bine și frumos și ai crede că după cel de-al doilea război mondial lucrurile de acest gen s-au cam terminat, dar umanitatea este mereu gata să ne surprindă prin inventivitatea cu care abordează subiectul răului.
Anul 1976, lumea îi spune adio faimoasei scriitoare de romane polițiste Agatha Christie. Acest talent extraordinar, cu o scriere extrem de interesantă. De acolo și marea mea dorință de a călători cu Orient Expres. Dar voi face eu asta!
1984, în Egipt începe un elaborat proces de restaurare a piramidelor. Aceste minunate locuri și-au păstrat secretele până în zilele noastre. Omul, oricât de mult a avansat nu a reușit să descopere adevărul care stă în spatele acestor construcții și a oamenilor de pe vremurile acelea. Mă gândesc că civilizația antică egipteană a plecat în alte lumi împreună cu secretele lor.
Anul 1990, în țară. Este în același timp zi de doliu național pentru victimele revoluției și protest care cerea reintroducerea pedepsei capitale. Ok, nemulțumiri, le înțeleg, dar nu se poate totuși să se aștepte o zi, dacă tot au murit niște oameni? Nu, nu pentru politică, nu pentru conducători, doar pentru memoria celor morți. Și mai a doua zi te apuci să ceri să mai moară câțiva! Zic și eu.
1998, România și alte 18 țări semnează un tratat pentru interzicerea clonării umane. Mă simt acum mult mai bine.
