Avem azi 11 decembrie Ziua Internațională a Muntelui. Este important de notat acest lucru, zic eu, să ne mai oprim din când în când, din zilele noastre foarte ocupate și să dăm un mic tribut naturii. În rest oferim timp unor activități tot mai neinteresante și mai stupide, care capătă o conotație de extraordinar.
Câteodată este bine pentru sufletul nostru măcar să privim muntele. Eu recunosc că nu am fost niciodată adepta urcatului pe munte, nu este lucrul meu. Dar întotdeauna i-am simțit și recunoscut puterea. L-am văzut mai degrabă ca pe o existență mistică plină de curățenie și animale fantastice, decât ca pe ceva fizic pe care să îmi doresc să îl escaladez.
Indiferent cum îl vedem sau cum îl percepem, apelul meu este legat de respectul față de munte, de pădurile și de animalele sale minunate. Omul modern este chitit să distrugă această creație extraordinară, să o umple de gunoaie și de mizerii și să îi ucidă animalele. Doar că lucrurile acestea se vor întoarce împotriva noastră curând, dacă nu cumva acest lucru începe deja să se întâmple. Nu mai avem respectul necesar față de nimic. Îmi amintesc despre un circ cu un băiat ce se intitula alergător montan și care îndemna autoritățile să strângă urșii din păduri și să îi ducă undeva, nu se știe unde, căci el se simțea în pericol în timp ce alerga pe munte. Prostia, nesimțirea și ingratitudinea au ajuns la un nivel critic și asta nu numai la noi, ci peste tot. Lucrurile se vor sfârși urât de tot și pe bună dreptate.
Ieri a fost ziua drepturilor omului, dar nu m-am urnit să scriu despre asta, căci lucrurile arată tare urât și cred că ar fi ieșit ceva plin de ură, așa că m-am abținut. Poate la anul, poate lucrurile se mai liniștesc sau măcar prind eu o zi mai bună.
Mergem mai departe și vedem un pic un parcurs al celor două războaie mondiale și repercursiunile lor asupra lumii și în mod deosebit asupra țării. Așa că vom avea în vedere anul 1916, când se formează la Iași un guvern Brătianu-Take Ionescu, din cauza înfrângerilor militare suferite de către armata româna.
Mergem în Anglia anului 1936, unde regele Eduard al VIII-lea își anunță abdicarea de la tron. Tot ce îți dorea acest om era să trăiască o viață normală și să se poată căsători cu cine dorește. În concluzie, nu este suficient să te naști rege, trebuie să ai și sufletul pentru asta.
Anul 1941, la câteva zile după atacul de la Pearl Harbor, Italia și Germania declară război Americii. Ei bine după ce au fost pasivi, după ce nu le-a păsat de ceea ce făcea Hitler în Germania, după ce s-au dus frumos la olimpiadă în Germania, americanii sunt acum implicați în război. Bravo.
1946, se înființează UNICEF, având principalul scop ajutarea copiilor afectați de cel de-al doilea război mondial. Așa știe să facă omul, creează tragedii, distruge vieți pentru ca apoi să creeze organizații peste organizații pentru ajutor. Ar fi mai simplu poate să nu mai facem lucruri de acest gen, îmi dau și eu cu părerea.
1958, este arestat Noica, pentru că nu a făcut frumos regimului comunist. Suna urât și este, iar eu l-am admirat și îl admir pe Noica pentru gândurile sale. Și nu am să îi judec alegerile legionare, un regim cu multe hibe, dar nu puteam să ne întoarcem în timp pentru a ști cum au fost situațiile. Ceea ce m-a surprins pe mine a fost să aflu că a fost îngropat cu sobor de preoți, cu participarea nu știu căruia dintre fețele bisericii. Și ca un personaj care nu a prins regimul, doar a auzit despre el, am avut senzația că astfel de lucruri creștinești cum ar fi soborul și tam-tam-uri de acest sens nu erau plăcute și acceptate de băieți. Se pare că nu prea am înțeles eu bine, ca întotdeauna.
