Când nu mai suntem copii, suntem deja morți.
Constantin Brâncuși
Este 1 Iunie, Ziua Internațională a Copilului. Cea mai importantă zi din an. Este acel moment în care copilașii ar trebui să se bucure de lumea lor, să fie cu zâmbetul până la urechi.
Îmi este așa de drag de copilăria mică. Atunci când nu exista încă nimic în afară de iubire și de fericire. Nu erau nici marile probleme școlare, nici profesorii cu crize de personalitate, nici exagerarea importanței unora și altora. Vremurile acelea erau cât se poate de curate.
Jocul este cel mai important pentru copilărie. Așa începem să cunoaștem lumea din jurul nostru, să legăm relații cu ceilalți și cu lumea care ne înconjoară. Cândva un om foarte deștept îmi spunea că niciodată nu trebuie să încetăm să ne jucăm, indiferent de vârsta pe care o avem.
Din fericire am depășit momentul în care nu mai aveam voie să mă joc, „să pierd timpul„ în loc să fac lecții. Pfff, uram expresia asta! Acum sunt din nou liberă să mă joc, sunt din nou liberă să îmi bucur sufletul.
Sunt liberă să mă transpun în alte lumi, să visez și să arunc realitatea cât colo! Ar trebui să nu mai exagerăm cu toate cele, așa ne place să dăm importanță unor lucruri de doi bani și ne scufundăm în te miri ce.
Ne place tare asă fim serioși, să vorbim doar politică, să credem mereu că aveam sipetul care conține adevărul și numai adevărul, să ne luptăm pentru cei care nu dau doi bani pe noi. Nu ne place munca pe care o facem, dar vorbim numai despre ea, suntem obsedați de șefi și de colegi, suntem obsedați de faptul că nu ne ajunge și tragem ca Sisif, degeaba.
Nu doar că nu ne mai jucăm, dar ne împiedicăm și copiii să o facă. Programul lor încărcat le dictează că trebuie să facă o multitudine de lucruri și de activități pe care nu le înțeleg, pe care ajung să le deteste.
Într-un articol despre miopie, https://slashacudetoate.eu/miopia-ce-este-cum-se-previne-si-cum-se-trateaza , discutam despre importanța luminii naturale, despre odihnirea ochiului, despre acest fenomen intitulat miopie școlară care ia amploare pe zi ce trece.
Toți părinții vor un geniu. Doar că un geniu se naște, nu se face și dacă stai în cap și-n coadă. Plus că trebuie să ști ce să faci cu un geniu, care va fi o personalitate greu de controlat, de cele mai multe ori ursuz și rece, pentru că va vedea lucruri pe care cei din jur nu le văd.
De ce insistăm ca toți copiii să se chinuie? De ce să nu se bucure? De ce să nu vadă frumusețea lumii, nu șirul continuu de „trebuie„. De ce se îl întrebăm ce note au luat alții? Nu de alta dar mâine poate ne întrebă și el despre câștigurile celorlalți părinți și nu va fi bine.
Lasă-l frate să citească povești! Și lasă și tu telefonul de mână și citește cu el. Joacă-te cu el, că doar așa se va bucura și va crește frumos și armonios.
Îți dorești să nu mai fie supărat, agitat, bosumflat și cu crize de personalitate în mijlocul străzii? Păi sunt două variante, ori ceva nu este în regulă cu el și ar trebui văzut ce anume, ori copiază astfel de comportamente din jurul său, de cele mai multe ori de la tine!
Copilul este oglinda educației pe care o primește, în familie, apoi în școală și apoi în societate. Da, dacă la 18 ani,când pe mână i se pune carnetul de șofer și buletinul de vot în mână, el sare de la etajul 1 al școlii în zăpadă pentru a pune un pariu e grav. Și faptul că părintele dă în judecată școala, nervos fiindcă nota scăzută la purtare îi periclitează șansele copilului său de a intra la prestigios colegiu străin, este trist.
Cu toate că eu i-aș da 10 pe linie să plece din țară liniștit și să ne asigurăm noi că am scăpat de o așa personalitate deosebită. Ideea este că undeva, ceva nu a funcționat cum trebuia. Și problema stă în esența lucrurilor, nu în note și nu în ecuații.
Mult mai simplu de atât. Copilăria este baza liberului arbitru. Atunci viitorul om înțelege ce semnifică o alegere pe care o face în viață, cu consecințele de rigoare. Totul este mult mai simplu decât am vrea noi să fie, dar mult mai profund decât credem noi că este.
Copilăria este un amalgam de carte de povești, basme, jocuri și poezii. Mi-am amintit cu mare drag în articolul de ieri câteva titluri pe care le citeam cu foarte mare drag. Le găsiți aici https://slashacudetoate.eu/cartile-copilariei
Copilăria este despre joc, libertate, stele, cer, lună, soare, baloane, dulciuri, săniuș, poezii, aer, râs, simplitate, muzică, inovație, teatru, noutate, bunătate, sinceritate, milă, imaginație, desen, tradiție, simbol, culoare, mare, munți, prăjituri, mâncăruri fistichii, câmpii, haine care nu îți plac, freze îngrozitoare, căzături, bube, natură, glume, ploaie, dans, familie, animale și povești. Eu una le-am avut pe toate, de aia am ieșit așa de jmecheră. ( ha, ha ? ).
Lăsând gluma de-o parte, am ieșit din copilărie cu o obsesie pentru animale și povești. A fost bine, mi-au ținut de urât pe parcursul anilor în care a trebuit să fiu adult.
Acum, am terminat cu asta, căci este incredibil de plictisitor și de cenușiu să fi adult, așa că de ceva vreme m-am întors să îmi retrăiesc copilăria ( fără freze îngrozitoare și haine care nu îmi plac ).
Vă țin la curent și vă anunț când termin.
Cu drag, Ioana Trif.
